Cristina Călărăşanu este psiholog, psihopedagog, membru fondator al Asociaţiei Române de Psihanaliză a Legăturilor de Grup şi Familie şi lucrează în terapie familială psihanalitică.
Vă invit în cadrul acestei rubrici să puneţi în cuvinte ce simţiţi, ce vă îngrijorează, ceea ce vă sperie sau ce nelămuriri aveţi, pentru a-l descoperi pe copil, pentru a afla suferinţele şi problemele sale.
Pentru consultaţii la psihologul Cristina Călărăşanu vă puteţi programa sunând la numărul de telefon 0726538932.
Numar total de intrebari: 684
Daca copilul plange, atunci cu siguranta s-a intamplat ceva care l-a speriat. Este posibil sa i se fi reprosat ceva, sa fi fost criticat, avertizat sau sa se fi simtit diferit fata de performantele altor copii. Plansul indica un sentiment de nesiguranta, copilul are nevoie sa se poata sprijini pe ajutorul invatatoarei, sa poata sa spuna ce i se intampla si sa ceara ajutor daca este cazul. Vorbiti cu copilul si spuneti-i ca va ingrijoreaza starea lui si ca nu stiti cum sa-l ajutati daca nu intelegeti ce i s-a intamplat.
Este posibil sa fie vorba de o precautie, sa nu se simta in siguranta si atunci sa aleaga sa nu se expuna potentialului pericol. Poate fi si consecinta unui sentiment de inferioritate, daca nu se simte suficient de sigura pe felul in care manuieste limba. Mai poate fi si un refuz de acomodare, de integrare cauzat de absenta unui sentiment de apartenenta la grup (se poate simti prea diferita de ei). Va recomand sa mergeti sa consultati un psiholog, ar putea sa o ajute sa inteleaga motivele refuzului ei de a vorbi.
Este posibil ca aceasta sa fie reactia anxioasa a copilului la dificultatile acomodarii cu gradinita. Procesul de separare si acomodare este unul ce necesita timp si pot aparea astfel de reactii cand copilul nu se simte in siguranta, nu are suficienta incredere ca nu i se va intampla nimic rau si ca poate suporta timpul petrecut acolo. Este nevoie sa ii vorbiti, sa il linistiti, sa il asigurati ca este in siguranta si ca il intelegeti ca ii este greu pana se va acomoda.
Pana la varsta de 4 ani de obicei nu se intervine logopedic in dezvoltarea limbajului, deoarece acesta este inca in constructie. Pentru unii copii procesul este mai lent in ceea ce priveste exprimarea verbala, adica forma activa a limbajului. Important este daca copilul intelege ceea ce i se cere, daca se poate orienta si poate recunoaste diferite lucruri, obiecte si activitati, adica forma pasiva a limbajului. In mod normal, integrarea copilului intr-un colectiv va stimula dezvoltarea si imbogatirea vocabularului sau.
In cazul copiilor cu varste foarte mici, astfel de comportamente sunt frecvente pentru ca ei nu au acces la exprimarea verbala si aleg sa isi exprime starile emotionale folosindu-si corpul sau anumite gesturi. La aceasta varsta, ceea ce caracterizeaza copilul este un grad ridicat de impulsivitate si o toleranta scazuta la frustrare. Ca atare, pot aparea reactii necontrolate sau neadecvate. Pas cu pas, mai ales ca merge si la gradinita, copilul isi va interioriza anumite reguli si interdictii si va gasi alte modalitati de exprimare. Este nevoie sa fie ajutat de educatoare, dar si de dvs sa poata substitui ciupitul, trasul etc cu alte forme de exprimare.