Bebici şi tătici

Educaţie - 23 Septembrie 2008

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

Dragi mămici, vi s-a întâmplat vre-o dată să fiţi în situaţia de a vă lăsa copilul, fie el bebeluş sau chiar mai măricel cu tăticul?
Multe mămici se îngrozesc numai la acest gând, trăind cu impresia că tăticul nu se va descurca cu copilul, fie pentru că nu îl cunoaşte sau nu îi cunoaşte tabieturile, fie că nu are îndemânarea unei femei, adică în special a mamei, fie că tăticul e obişnuit cu “oamenii mari, ştie doar să fie “şef’.

De fapt este vorba de cu totul altceva, este vorba de atitudinea de “cloşcă”, a noastră, a mămicilor, atitudine prin care din dorinţa de a ne proteja odorul, îl protejăm chiar de cei apropiaţi.

Este vorba despre “numai eu îmi cunosc copilul şi ştiu ce anume îi trebuie sau ce anume îi lipseşte”
Însă să vă gândiţi că bebeluşul are şi tătic, care nu este numai musafir, chiar dacă vine seara târziu şi este obosit.

Cum ar trebui să procedam pentru a crea o legătura între tăticul cel ocupat şi copilu obişnuit să stea doar cu mama?
Mai întâi să implicăm tăticul în activităţile ce îl privesc pe bebe, adică chiar dacă vine seara târziu şi chiar dacă aţi putea să îi faceţi singure baie copilului, solicitaţi-I să vă ajute la baia copilului, povestind în timpul acesta ce s-a mai întâmplat peste zi cu bebelul, ce a facut, lucruri mărunte care de fapt fac parte din cotidian.

Sâmbătă sau duminică, mergeţi împreună în parc, pregătiţi împreună plimbarea, îmbrăcând bebeluşul şi oferindu-i tăticului informaţii despre ce îi place copilului şi ce nu ( de exemplu, îi place cu pălăriuţă sau nu, îi place să se descalţe în timp ce stă în cărucior, îi place să îşi arunce jucăria pe jos) dar mai ales ce faceţi în astfel de situaţii.

Daca aveţi o fetiţă năzdrăvană, care ştie de mică ce vrea de la viaţă şi căreia nu îi place o rochiţă de o anume culoare sau nu vrea să îmbrace ceea ce vreţi voi, mămicile, procedaţi la alegerea hăinuţelor împreună, fie atunci când le cumpăraţi fie atunci când îmbrăcaţi bebeluşul cu ele.

Chiar dacă alăptatul-hrănirea copilului aparţine mamei, nu se întâmplă nimic dacă tăticul va ajuta la biberoane, dacă află că bebeluşul are preferinţe faţă de temperatura la care să fie ceaiul sau mâncarea.

Schimbatul scutecelor, da e o treaba mai neplacută, însă trebuie să o faca şi tatăl, măcar să vadă cum e! În felul acesta descoperă corpul copilului, vede că seamană cu el, că are un pliu sau o pată moştenite de la el, şi se întăreşte acea legătura între copil şi tătic, pentru că da, el este urmaşul!

Jurnalul bebeluşului, foarte important să existe, atât pentru voi mămici cât şi pentru situaţii de “criză” când sunteţi plecate şi preia altcineva copilul, fie că e bunica sau bona sau tăticul. Acolo, în jurnal este evoluţia copilului, descrisă zi după zi, cu tot ce înseamnă, alimentaţie, baie, stare de sănătate, obiceiuri, zâmbete , vaccinuri şi dinţişori, este viaţa bebeluşului!

Să ştiţi că tăticilor le place să fie tătici, le place să îşi “descopere” odraslele, le place să fie împreună cu copiii lor, le place să lase “garda jos”, să fie sensibili, trebuie doar sa le permiteţi!

Veţi descoperi la rândul vostru un soţ care ştie să fie grijuliu, un “copil” căruia îi place să se joace, care îşi aduce aminte de copilăria lui, un bărbat care preăa ştafeta, educându-şi copilul, formându-l, fie că îi povesteşte din literatură sau se joacă pe calculator sau se plimbă cu bicicleta .

Daţi voie tăticilor să fie tătici!