Jocul de-a joaca

Timp liber - 04 Septembrie 2008

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

Jocul reprezintă prima şi cea mai bogată experienţă de viaţă a copilului. Prin joc, copilul are acces la realitatea care îl înconjoară, iar noi avem acces la lumea sa interioară, pe care o dezvăluie şi o pune în scenă în timpul jocului. Vorbeam într-unul din articolele anterioare despre copilul care nu se joacă şi despre semnificaţia acestei conduite. Mă voi referi de data aceasta la ceea ce reprezintă jocul pentru copil şi ce rol are el.

Jocul este o formă de comunicare. Adesea jocul recreează după nevoia, dorinţa copilului o bucăţică din lumea reală. O situaţie, un eveniment, un conflict, o trăire pe care alege să o joace alături de alte personaje pentru a putea înţelege mai bine, pentru a relua lucrurile care au creeat confuzie şi teamă, curiozitate şi interes, plăcere şi dorinţă şi care nu capătă sens.

Jocul celor mici este un limbaj aparte. Un altfel de limbaj. O modalitate de a pătrunde în lumea celor mari şi de a descifra secretele ei, de a aduce mai aproape şi de a pune în cuvinte ceea ce sperie, ceea ce e de neînţeles, ceea ce şochează, ceea ce este interzis.

Ceea ce de multe ori vorbele adulţilor închid: "nu ai voie", "nu e treaba ta", "ce te interesează", "o să-ţi spun când vei fi mai mare", jocul copiilor deschide.

Iată câteva aspecte cu privire la funcţiile jocului şi la rolul său în copilărie:

Explorarea

Jocul este modalitatea de a intra în contact, de a afla, de a experimenta, de a învăţa. Jocul dezvoltă curiozitatea şi capacitatea copilului de a lua iniţiativa şi de a descoperi lucruri noi. Jocul în aer liber, jocul cu imagini, jocul cu poveştile, toate sunt o formă de manifestare a creativităţii şi spontaneităţii copilului, o modalitate de a se adapta la situaţii noi, de a intra în relaţie cu ceilalţi şi a exersa roluri sociale, de a lua decizii.

Dezvoltarea

Jocul este o premisă a dezvoltării armonioase a copilului. Componentele sale sunt orientate spre valorificarea şi stimularea copilului pe toate planurile personalităţii sale. Jocurile de mişcare dezvoltă motricitatea şi asigură o dezvoltare echilibrată în plan fizic, jocurile de strategie, intelectuale, cu cerinţe şi provocări dezvoltă planul cognitiv, inteligenţa logică a copilului. Fiecare joc contribuie la dezvoltarea afectivităţii copilului, ajutându-l să se exprime afectiv şi să-şi îmbogăţească experienţele emoţionale şi de asemenea contribuie la dezvoltarea relaţiilor sociale, prin contactul şi comunicare cu ceilalţi.

Simbolizarea

Aşa cum spuneam şi în introducerea acestui articol, jocul este o formă de comunicare, o punere în scenă a ceea ce copilul trăieşte în interior. El permite accesul copilului la ceea ce simte şi la cum îi simte pe cei din jurul său. Lumea jocului sau, cu personajele şi povestea ei nu sunt alese întâmplător. El vrea să revadă, să retrăiasca, să aducă mai aproape, să cuprindă ceea ce nu a înţeles, a trăit cu teamă sau cu plăcere, ceea ce este încă confuz. Prin joc ne comunică şi atunci jocul devine esenţial în dinamica relaţiei cu copilul.

Regulile

O funcţie importantă a jocului, aceea de a ajuta copilul să deprindă regula. Adică, să existe anumite repere şi limite în activităţile sale, să respecte locul şi rândul celuilalt, să accepte cerinţele comune şi să coopereze cu ceilalţi. Regula îi va fi de folos copilului la şcoala, în încercarea de a se adapta unui program riguros şi îl va ajuta să reducă impulsivitatea lui “a vrea acum” şi “aşa vreau eu”, dobândind conduită de amânare şi crescând toleranţă la frustrare.
Astfel, jocul devine prima formă de învăţare şi prima modalitate a copilului de a se exprima şi de a comunica.



Psiholog Cristina Călărăşanu
CPAP- Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie
www.centrupsihologie.ro