Articole > Timp liber > Copilul în vacanţă

Copilul în vacanţă

Timp liber - 22 Iulie 2008

Când ne gândim la vacanţa de vară ne vine în minte relaxare, distracţie, locuri noi, prieteni, aventură sau odihnă. Care este însă cea mai potrivită vacanţă pentru copil?
Îl luăm cu noi? Când îl lăsăm să plece pentru prima dată în tabără singur? De la ce vârsăa îl putem duce în vacanţă? Cum e vacanţa cu copilul?
Să parcurgem împreună în rândurile următoare diferite situaţii de vacanţă ale copilului:

În vacanţă cu bebeluşul

O dată cu apariţia copilului ne punem întrebarea cum e mai bine să procedam atunci când plecăm în vacanţă. Dacă să îl luăm cu noi, dacă nu este prea micuţ, dacă ne vom descurca cu el, cum ne vom simţi şi dacă nu ar fi mai bine să îl lăsăm acasă cu bunica sau o altă persoană.
Vacanţa cu un bebeluş este influenţată de mai mulţi factori: ce vârstă are copilul, unde mergem cu el, câte zile stăm, cum arată programul, cât de mult ne permite locul unde suntem să respectăm programul copilului şi cum reuşim să îmbinăm activităţile specifice călătoriei cu un bebeluş cu ideea de vacanţă. Cât de capabili sunt părinţii să “fie în vacanţă” fiind în acelaşi timp părinţii unui bebeluş?

În vacanţa cu părinţii

Vacanţele în familie se întind pe o perioadă destul de mare de vârstă, undeva până în adolescenţă, în anumite situaţii chiar şi mai târziu. Plecarea copilului în vacanţă cu părintii este adesea aşteptată încă din timpul şcolii când copilul ştie că va pleca la mare, la munte şi îşi inchipuie cât de frumos, cât de palpitant va fi să cunoască locuri noi. Este un moment important prin faptul că reuneşte toată familia şi totodată pentru câteva zile mediul cotidian, activităţile de zi cu zi sunt înlocuite cu altele diferite, noi. Indiferent de locul unde vor petrece vacanţa, dacă vor sta la hotel sau la cort, vor merge cu trenul sau maşina, este un moment ideal pentru a petrece timpul împreună, pentru a se cunoaşte unii pe alţii, pentru a descoperi lucruri noi, pentru a fi cu toţii laolaltă. Caracteristică acestei vacanţe este a fi împreună în familie. Pentru copil este un moment în care se simte mai liber, lumea din jurul său aşteaptă să fie descoperită şi asimilată experienţelor anterioare.
Uneori părinţii hotărăsc să impună reguli stricte în vacanţă şi să stabilească un program riguros pentru fiecare zi (nu ai voie să te joci acolo, acum ne plimbăm şi apoi ne jucăm, nu mănânci aşa ceva). Alţii consideră că vacanţa este un moment în care ne simţim liberi şi despovăraţi de regulile de zi cu zi, chiar şi doar pentru câteva zile. Alteori părinţii se ceartă între ei, sau apar conflicte cu copilul. Cum este oare pentru copil o vacanţă tensionată?

Vacanţa în excursie

Plecarea în excursii de o zi sau două constituie un moment important în separarea copilului de părinţi şi în debutul autonomiei sale ulterioare. Excursia poate reprezenta o provocare pentru un copil care nu a mai fost niciodată singur undeva şi cu această ocazie putem vedea cum suportă despărţirea, care sunt manifestările sale (plânge, este prins în ceea ce fac ceilalţi, stă izolat, e trist sau reuşeşte să se bucure).
A petrece o zi sau două doar în compania altor copii conduce la creşterea autonomiei, la tolerarea separării de mama, la dezvoltarea relaţiilor de comunicare şi sociale. Caracteristica acestui tip de vacanţă este experimentarea stării de a fi singur. Alegerea acestei variante poate fi o soluţie pentru a trece treptat de la vacanţele în compania părinţilor la tabere, părinţii având ocazia de a vedea cum se simte şi cum se comportă copilul când este singur. Copilul poate fi singur în excursie dacă a atins deja această capacitate.

Vacanţa în tabără

O dată cu vârstele mai mari, copilul poate merge în tabere mai lungi, de o săptămână sau două. Tabară semnifica pentru copil libertatea, însă această libertate implică asumarea responsabilităţii: a avea grijă de el, a-şi stabili propriul program, a-şi gestiona banii, a lua decizii. Este un demers important în structurarea capacităţii de a se descurca singur şi de a deprinde elemente ce ţin de cunoaşterea stilului său de viaţă şi al celorlalţi. Tabăra înseamnă pentru copil să relaţioneze cu ceilalţi timp de mai multe zile (jocuri, discuţii, conflicte, simpatii, antipatii), să traiască cu ei în acelaşi loc (să se organizeze împreună, să împartă, să folosească la un loc), să stea departe de părinţi ( să îi fie dor, să aibă răbdare până se va întoarce, să poată să-şi poarte singur de grijă). Caracteristica acestui tip de vacanţă este a fi împreună cu ceilalţi
Pentru copil înseamnă o gamă largă de experienţe noi, trări şi sentimente diferite, amintiri pe care le va purta mult timp cu el.
Adesea părinţii sunt îngrijoraţi pentru perioada pe care copilul o petrece în tabără şi apelează la modalităti de contact zilnic. Este bine ca copilul să nu se simtă în permanenţă verificat, să aibă libertatea de a fi el cu el însuşi şi de a avea grijă de el.

În vacanţă la ţară

Cine nu îşi aminteşte cu plăcere de vacanţele la bunici: aer curat, iarbă verde, animale şi mai presus de toate libertatea de a alerga şi a te juca în voie.
Aceste tip de vacanţă este adesea asociat cu vacanţa de vară, foarte mulţi părinţi alegând să-şi aducă copilul la ţară pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă.
Schimbarea mediului de viaţă de la oraş la sat permite copilului să experimenteze contactul direct cu natura: mersul pe câmp, mulsul vacii, mersul cu animalele la păşune, mersul la gârlă. Copilul se poate simţi folositor ajutând la treburile zilnice şi învăţând lucruri noi cu care se va mândri ulterior. Caracteristica acestei vacanţe este a fi în natură. Adesea oraşul poate fi rigid şi restrictionează joaca şi capacitatea copilului de a explora mediul ce îl înconjoară. Vacanţele la bunici îi oferă această libertate, contribuie la creşterea spontaneităţii, creativităţii, adaptării copilului.
Este bine ca pe parcursul acestei perioade părinţii să viziteze la anumite intervale copilul, pentru ca acesta să nu simtă că mersul la bunici este doar o modalitate de “a fi plasat “acolo pe tot restul verii, ci să perceapă ca pe o vacanţă atractivă şi placută.

În vacanţă în străinătate

Vacanţele cu părinţii în străinătate sunt adesea aventuri aşteptate cu nerădare de copii. Sfinxul, Tour Eiffel, Colosseum, Disneyland reprezintă locaţii pe care le cunosc din cărţi sau le-au văzut la televizor şi acum le vor vedea în realitate. Ceea ce era o poveste va fi în faţa ochilor lor. Este o experienţă plină de noutăţi şi de activităţi care îi captivează pe copii şi le imbogăţesc cunoştinţele, trăirile, imaginaţia.
Poate fi totuşi mai obositor pentru părinţi întrucât trebuie să îmbine noul din jurul lor (limba, locuri, cazare, deplasare, obiective de vizitat) cu grija ca copilul să nu se piardă, să nu rămână în urmă, să îi explice ceea ce vede, să răspundă la întrebările sale etc.
Caracteristica acestei vacanţe este a experimenta noul.

În vacanţă la studiu

O alegere de vacanţă este aceea a unei tabere cu specific: pictura, literatura, limbi străine, sculptură etc. este o alegere potrivită în măsura în care copilului îi face plăcere aceea activitate, contribuind astfel la dezvoltarea aptitudinilor sale.
Caracteristica acestei vacanţe este a face cu plăcere. Copilul se va relaxa creând şi punându-şi în valoare abilităţile alături de alţi copii asemenea lui.

Vancanţa este un prilej pentru copil de a experimenta lucuri noi, de a se bucura de timpul său liber. De aceea, vacanţa nu este un prilej de a înlocui şcoala cu teme la domiciliu, ci cu activităţi interactive şi interesante (vizita la muzeu, la grădina zoologică, expoziţii etc).

Psiholog Cristina Călărăşanu
CPAP- Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
www.centrupsihologie.ro