Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru
Şef serviciu pediatrie CMDTAMP, Str. Washington 8-10
Vă împărtăşesc cu drag din experienţa dobândită de-a lungul anilor în creşterea, îngrijirea şi tratarea copiilor.
Pentru consultaţii la Dr. Silvia Clonda vă puteţi programa la numărul de telefon 0722.789.935
Numar total de intrebari:
Care a fost motivul pentru care a luat pauza?
Nici un copil nu plange fara motiv, plansul este un alt limbaj, o modalitate a copilului de a exprima ceea ce nu poate spune in cuvinte. El pune in evidenta tristete, neliniste, o anume suferinta despre care copilul nu poate vorbi si pe care nu o poate intelege. Are nevoie sa poata vorbi despre ceea ce i se intampla, sa va poate spune ce anume o sperie sau de cand se simte asa. Pentru aceasta este nevoie insa sa simta siguranta si incredere si mai ales sa simta ca luati in serios nelinistea ei si ca o credeti ca ceva o sperie.
In afara de reintrarea in gradinita s-au petrecut si alte evenimente in familie sau in jurul ei? Copiii sunt foarte receptivi la tot ceea ce se intampla in jurul lor.
Intr-adevar poate ca fizic nu o doare nimic, dar exista o suferinta in sufletul ei despre care nu reuseste sa vorbeasca.
Citind ceea ce mi-ati scris, as dori sa va spun in primul rand ca nici un copil nu plange sau tipa fara a avea un motiv, desi aparent asa pare.
La aceasta varsta mica, tipatul si plansul, ciupitul, lovitul sunt modalitati ale copilului de a se exprima in absenta capacitatii verbale.Aceste modalitati pun in evidenta anumite trairi (afecte) ale copilului pe care nu le poate controla, care il coplesesc.
Cu alte cuvinte, asa cum dvs va simtiti uneori trista, furioasa, speriata si copilul se simte la fel. Mai mult, daca in familie, in jurul lui exista o atmosfera tensionata sau se petrec anumite evenimente si copilul va reactiona la ele, manifestandu-se agitat sau fiind agresiv.
Este firesc la aceasta varsta sa existe opozitie, sa reactioneze impulsiv deoarece toleranta la frustrare (reguli si limite) este foarte scazuta.
Este nevoie sa puteti comunica mult cu ea, sa ii vorbiti, sa ii explicati, sa pastrati o atitudine calma si constanta. Starea dvs este foarte importanta.
Crizele de afect nu se refera la afectiune, ci la incapacitatea copilului mic de a exprima verbal ceea ce simte si de a controla incarcatura emotionala. Copilul mic este impulsiv si reactioneaza imprevizibil.
Agitatia psiho-motorie se refera de asemenea la incapacitatea copilului de a-si controla gesturile, miscarile si atitudinea in anumite momente extrem de incarcate de afect.
Va recomand sa mergeti cu copilul la un psiholog unde sa poata participa la un demers terapeutic de grup impreuna cu alti copii. A fi in grup il va ajuta sa isi ia anumite repere, reguli si limite.
La aceasta varsta, copiii obisnuiesc sa isi singuri anumite repere care pot deveni adevarate ritualuri sau stereotipii. Daca au constatat sau au tras concluzia ca ceva nu le place sau nu doresc pe baza unor motive pe care ei le cunosc si destul de rar le impartasesc celorlalti, este foarte posibil ca multa vreme sa nu renunte la aceasta atitudine.
Este important sa pastrati in continuare o varietate de alimente in jurul lui, dvs sa le consumati, sa nu il fortati, dar sa ii treziti interesul pentru a le experimenta. La fel si la gradinita.
Alimentatia copiilor deprinde si ea anumite obiceiuri ca toate celelalte aspecte ale dezvoltarii. Pentru aceasta este nevoie insa de constanta si rabdare.
Aceasta varsta este foarte importanta in debutul procesului de socializare si de interactiune cu ceilalti copii. Este o tatonare continua intre incercarea copilului de a ramane langa mama si a se juca doar cu ea si de a cunoaste si alti copii si a se juca cu ei. S-ar putea ca reactia copilului sa nu fie legata de ceilalti copii, ci de dorinta de a ramane langa dvs si de teama de a nu va pierde daca va lasa putin, prin prisma experientei dintre un an si doi ani cand a fost nevoit sa se separe de dvs, ramanand cu bona.
Este nevoie ca el sa capete incredere, sa nu mai fie nevoit sa aleaga intre dvs si ceilalti copii.
Copii au reactii diferite la schimbare si la nou. Unii dintre ei reactioneaza anxios, devenind mai retinuti, mai pasivi, mai sensibili si in consecinta fiindu-le mai greu sa se adapteze. Cea mai buna modalitate de a o ajuta este aceea de a gasi un context in care sa poata exprima ceea ce simte, ce ii produce teama, cum ar putea fi ajutata.
Daca fetita nu are suficienta incredere in ea, aceasta nesiguranta a dobandit-o in timp, inca de cand era foarte mica si nu se va atenua foarte usor, fiind necesara aflarea contextului in care a aparut.
Daca aceste manifestari se accentueaza si produc un disconfort crescut copilului, va recomand sa va adresati unui psiholog.