Sfatul medicului

Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru
Şef serviciu pediatrie CMDTAMP, Str. Washington 8-10

Vă împărtăşesc cu drag din experienţa dobândită de-a lungul anilor în creşterea, îngrijirea şi tratarea copiilor.

Pentru consultaţii la Dr. Silvia Clonda vă puteţi programa la numărul de telefon 0722.789.935

Întreabă medicul pediatru

Caută întrebare

Înainte de a pune o întrebare, folosiţi funcţia de căutare. E posibil ca răspunsul să existe deja în baza noastra de date. Introduceţi termenul căutat în căsuţa de mai jos, rezultatele vor fi afişate pe măsura ce tastaţi.

Numar total de intrebari:


  • fetita de 5 ani
    "Fetita De 5 Ani" de Gina L., 04 Iulie 2011

    fetita de 5 aniBuna ziua. Am o fetita de 5 ani si 10 luni, iar de la un timp nu stiu ce se intampla cu ea: daca face ceva, merge, se uita la tv, sau spune ceva vine si imi zice ,,mami, dar nu e nimic?", sau daca o intreb ceva (ce face sau daca a mancat de exemplu) imi spune ca da dar dupa aceea vine si spune ,,dar nu stiu". Este mai trista decat de obicei, iar daca o cert un pic mai mult incepe si plange, dar plange asa incet. Va rog sa imi spuneti cum sa ma port cu ea ca nu stiu ce sa fac.

    fetita de 5 aniImi scrieti ca de la un anumit timp au aparut aceste intrebari si confuzii. Cam de cat timp? Inainte cum era? Este important sa intelegem ce anume intreaba ea de fapt sau ce afirma ca nu stie. Confuzia poate avea mai multe cauze, cele mai multe fiind de natura afectiva decat intelectuala. Pare ca sensibilitatea sa a crescut, ca este mai receptiva la anumite lucruri, ca este trista, ca plange mai usor. Exista anumite schimbari in mediul familial? Copiii sunt foarte sensibili la ceea ce se intampla in jurul lor, chiar daca nu sunt implicati direct.

    fetita de 5 ani
  • DEZVOLTAREA MENTALA A UNUI COPIL DE 6 ANI CARE SUGE DIN BIBERON?
    "DEZVOLTAREA MENTALA A UNUI COPIL DE 6 ANI CARE SUGE DIN BIBERON?" de Mireille, 01 Iulie 2011

    DEZVOLTAREA MENTALA A UNUI COPIL DE 6 ANI CARE SUGE DIN BIBERON?Buna ziua, Nepotelul meu care mai are putin si face 6 ani, inca mai bea laptele de dimineata cu biberonul, cu insist catre sora mea ca este un obicei nociv (ca afecteaza dantura o stie si ea, caci s-a vazut in timp) si involuant pentru copil (aici ea e de parere ca nu exista nici cea mai mica influenta mentala, psihologica, cum vreti sa-i spuneti, a acestui obicei in dezvoltarea copilului), dar nu gasesc argumente suficient de bine conturate si sustinute de explicatii pertinente pentru a-mi sustine ceea ce intuiesc, ma puteti ajuta sa o facem sa inteleaga ce nu este in regula? Sigur ca as prefera sa nu am dreptate (mamica lui insista ca e singura modalitate de a-l face sa mai consume lapte), dar daca o intreaga planeta se opreste din hranit copilul cu biberonul maxim pe la 2-3 ani, mi se pare complet anormal din punct de vedere psihic, ca un copil care mai are un an pana merge la scoala, sa mai fie dependent de biberon. Va multumesc anticipat pentru viitorul raspuns, numai bine!

    DEZVOLTAREA MENTALA A UNUI COPIL DE 6 ANI CARE SUGE DIN BIBERON?Biberonul dispare din obsinuinta copilului undeva intre 2-3 ani. Pentru a-l inlocui cu alte modalitati este nevoie ca el sa fie incurajat sa descopere si sa foloseasca alte modalitati de a bea. In general, biberonul este preferat de bebelusi pentru ca le aminteste foarte mult de suptul la sanul mamei. Cand acestia se pot separa de mama si devin mai autonomi, renunta si la biberon. Cum s-a intamplat insa sa se prelungeasca atat de mult utilizarea biberonului in cazul nepotelului dvs? Nu este o solutie sa i se refuze brusc dreptul de a mai folosi biberonul, pana nu intelegem de ce simte nevoia sa il mai foloseasca inca. Copiii sunt foarte atenti la alti copii si cu siguranta el a sesizat ca ceilalti nu mai folosesc de mult. Poate fi o nevoie de a pastra o legatura foarte stransa cu ceea ce simtea cand era mic, de a ramane mititel, desi se vede nevoit sa creasca. Prezenta mamei si capacitatea ei de a-l ajuta sa exprime care este nevoia lui este importanta. Din alte puncte de vedere, cum este dezvoltarea copilului?

    DEZVOLTAREA MENTALA A UNUI COPIL DE 6 ANI CARE SUGE DIN BIBERON?
  • Sperieturi extrem de puternice
    "Sperieturi Extrem De Puternice" de Lazar Larisa, 24 Iunie 2011

    Sperieturi extrem de puterniceBuna ziua! Am o fetita de un an si 8 luni. Am avut o sarcina extrem de dificila, o nastere ingrozitoare si am nascut o fetita foarte foarte dar foarte sensibila. De mica se speria din orice, inclusiv de zgomotul produs de tragerea draperiilor!! Plange foarte usor, din orice, dar plange mult si tare.A crescut si s-a dovedit un copil energic, plin de viata, dornic de explorare. Pe la varsta de un an si 3-4 luni a inceput sa devina mai timida, mai ales in preajma altor copii de varsta ei...Am inteles ca exista astfel de etape...Dar de aici a ajuns de vreo luna sa se sperie ingrozitor de orice copil mic sau de varsta ei si de orice strain care o baga in seama. Reactiile ei ne sperie si pe noi, deoarece tipa, striga sa plecam, plange , nu vrea sa auda nimic, oricat incercam noi s-o linistim. De cum apare un bebe in preajma ei, incepe sa strige "tai-tai", adica sa mergem...Cu cat insistam cu calm sa accepte copilul, cu atat mai rau face. Accepta numai 2 dintre verisoarele ei, de 6 respectiv 7 ani pe care le iubeste enorm, persoanele pe care le stie deja. Reactioneaza la fel si daca o ducem intr-un alt mediu decat cele cu care este ea deja invatata. Se sperie tare la tunete si la zgomote puternice, la tot ce-i nou de altfel. Reactiile ei sunt cu atat mai dramatice pt noi cu cat eu sunt insarcinata in 4 luni (sarcina neplanificata si cu care inca ma adaptez) si ne gandim cu teama ce o sa ne astepte in viitor. Desi pana acum se purta frumos cu bebelusii, vroia sa-i mangaie, sa le tina biberonul etc...Ne surprind toate acestea deoarece am crescut-o practic in lume pe fetta noastra, Ariana, am iesit zi de zi cu ea afara, la plimbare , indiferent de vreme si era obisnuita cu oamenii, multimile etc. Credeti-ma ca sunt foarte speriata, incerc sa abordez situatia cu calm si rabdare dar vad ca nu da nici un rezultat si e din ce in ce mai rau. Iar explicatia cu "e o etapa" nu ma multumeste deoarece asemenea reactii nu am mai vazut la nici un copil. Timiditatea o accept dar nu si asa ceva. Stiu ca in timpul sarcinii cu ea m-am speriat foarte tare de vreo 2 ori dar oare intr-atat sa conteze? Va cer cu durere un sfat pentru ca nu stiu ce sa mai citesc si unde sa ma mai interesez ca sa fac tot ce pot s-o ajut sa redevina un copil normal, sensibil dar cu reactii in limita normalului... Va multumesc anticipat, din suflet!

    Sperieturi extrem de puterniceEste adevarat ca totii copiii au anumite etape in dezvoltarea lor, insa evolutia este specifica fiecarui copil in parte. Din ceea ce imi scrieti dvs, fetita este intr-adevar suficient de sensibila incat sa recepteze si sa reactioneze la orice stimul, ceea ce ii produce cel mai probabil neliniste, teama, confuzie.Pare a fi o caracteristica inca de la nastere si ne putem intreba care a fost starea dvs pe timpul sarcinii, cum v-ati simtit. Dat fiind varsta foarte mica, ea nu are capacitatea de a exprima in cuvinte ceea ce simte si ceea ce se intampla cu ea. Se exprima insa prin plans, tipat etc. Dvs sunteti cea care ar putea sa "traduca" ceea ce simte si ceea ce exprima ea si sa o ajutati sa se calmeze, sa le linisteasca, sa se simta in siguranta. Starea dvs este la fel de importanta ca a ei, uneori ceea ce simtiti dvs se poate transmite si fetitei dat fiind legatura foarte stransa cu ea. Va recomand sa consultati si un psiholog si impreuna sa puteti intelege cum se intampla aceste lucruri si ce puteti face cu ele.

    Sperieturi extrem de puternice
  • Copilul meu dupa divort
    "Copilul Meu Dupa Divort" de Giorgiana Flueraru, 22 Iunie 2011

    Copilul meu dupa divortBaietelul meu are 3 ani si jumatate, acum un an eu si tatal sau am divortat. Nu am reusit sa ma inteleg cu tatal sau nici pana in prezent in ceea ce priveste modul de crestere si educare al copilului. Ceea ce ma nelinisteste din ce in ce mai mult este ca baiatul meu este extrem de sensibil, plange daca un copil nu-l ia de mana sau daca nu se joaca cu el si par sa sufere foarte mult din lucruri atat de mici. In razboiul dintre mine si tatal sau el este la mijloc, nu poate sa aleaga, cand trebuie sa mearga la el vrea sa merg si eu acolo, iar cand trebuie sa vina inapoi acasa la noi, tatal sau spune ca nu vrea sa vina. Nu stiu cum sa mai ma port cu el si ce sa fac sa il ajut sa treaca peste toate acestea. As vrea sa va pot contacta telefonic eventual.Multumesc.

    Copilul meu dupa divortMomentul de separare al parintilor este foarte greu de suportat pentru copil. Toata lumea lui se schimba, imaginea cuplului parental este pentru un copil reperul cel mai important, care ii confera siguranta si stabilitate. O data cu separarea parintilor, mai ales atunci cand exista si un context tensionat, conflictual, copilul este confuz, speriat si furios pentru ca nu stie ce se va intampla in continuare cu el. Nu stie daca va mai avea amandoi parintii, daca va trebuie sa aleaga unul dintre ei, ceea ce pentru el este imposibil. Reactiile despre care imi scrieti sunt firesti intr-o astfel de perioada. Copilul sufera si este nevoie sa puteti vorbi despre suferinta lui, dar si despre ceea ce traiti dvs. Cel mai important lucru este sa puteti vorbi despre ceea ce se intampla in familia dvs. Va recomand in masura in care simtiti ca este posibil sa incepeti si un demers terapeutic. Ma puteti gasi la telefon 0729752145.

    Copilul meu dupa divort
  • Nu se joaca singura
    "Nu Se Joaca Singura" de Alina, 13 Iunie 2011

    Nu se joaca singuraBuna ziua, am o fetita de 3 ani si 3 luni care nu vrea sub nici o forma sa se joace singura. Din cate am observat ea se simte in siguranta daca un adult sta langa ea. Chai si la gradinita este mai retrasa sta mereu langa educatoare. Nu socializeaza cu copii deloc chiar dupa un an de gradinita (se joaca cu ei doar impinsa de la spate de educatoare).Acasa prefera sa stea in spatele meu o ora daca trebuie fara sa faca nimic decat sa stea singura in alta camera. I-am explicat ca noi suntem in casa si nu plecam nicaieri. dar degeaba. Nu stiu ce sa mai fac, au fost perioade uin care am stat langa ea doar sa nu o mai vad suparata, apoi cateva sapt. am schimbat si am lasat-o sa se plictiseasca poate se va juca cu ceva, nici cum nu merge, ce ma sfatuiti sa fac? Va multumesc.

    Nu se joaca singuraCand era mai mica cum se juca? Capacitatea de a se juca singura se formeaza treptat pe masura ce copilul reuseste sa parcurga procesul de separare de mama si sa accepte ca poate ramane si singur, fara prezenta mamei. Pare a fi foarte strans legata de dvs, iar lucrul acesta ii poate produce teama si nesiguranta cand se afla in alte situatii sau locuri. Este important sa o ajutati sa exprime ceea ce simte, cum se simte si sa o incurajati sa realizeze sau sa propuna si ea anumite activitati. Are nevoie sa o investiti cu curajul si increderea ca poate sta si fara dvs si se poate juca singura.

    Nu se joaca singura
Abonare newsletter Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite Bucuresti - Gradinite.com

Mergi pe forum::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Voteaza poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat Rezultate poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite.com on Facebook
Danone



gradinite bucuresti