Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru
Şef serviciu pediatrie CMDTAMP, Str. Washington 8-10
Vă împărtăşesc cu drag din experienţa dobândită de-a lungul anilor în creşterea, îngrijirea şi tratarea copiilor.
Pentru consultaţii la Dr. Silvia Clonda vă puteţi programa la numărul de telefon 0722.789.935
Numar total de intrebari:
Asa cum am mai precizat si in alte raspunsuri, dezvoltarea limbajului este foarte diferita la fiecare copil in parte. Desi exista niste repere dupa care ne putem ghida, ritmul copiilor este foarte diferit. Sunt copii care la un an si jumatate se exprima usor, iar alti copii de abia in jur de trei ani si jumatate.
De asemenea, este important de retinut ca invatarea pasiva a limbajului precede pe cea activa. Cu alte cuvinte, copilul intai asimileaza, retine, intelege si de abia apoi si verbalizeaza.
Ceea ce ne-ar putea ingrijora ar fi faptul ca nu ar intelege ce ii spuneti sau ce ii cereti. Daca daca intelege, este nevoie de timp, de rabdare si de o comunicare constanta din partea dvs (povesti, cantece, dialoguri etc). Il va ajuta mult daca va avea posibilitatea de a sta in grupuri de copii cu care sa interactioneze.
Dat fiind ca este atat de mic si ca pana acum a fost obisnuit cu prezenta dvs este firesc sa reactioneze asa. Este important sa pastrati o comunicare constanta cu el, sa ii vorbiti, sa ii explicati de ce el sta acolo, sa ii spuneti cand veniti, de ce plecati.
Chiar daca este asa de mic, faptul ca ii veti vorbi despre ceea ce se intampla cu el sau cu dvs il va ajuta sa se simta linistit si in siguranta.
Pentru el este important sa va vada, sa simta ca nu ati disparut, ca nu a ramas abandonat acolo.
De asemenea, este important si ceea ce simtiti dvs cu privire la despartirea temporara de el. Legatura cu el este foarte stransa si ceea ce simtiti dvs se transmite si lui.
La aceasta varsta agresivitatea nu are un caracter intentionat, ci reprezinta o modalitate de exprimare a afectelor. Deoarece nu exista inca limbajul care sa ajute copilul sa exprime ceea ce simte, acesta este coplesit de ceea ce simte (furie, frustrare, confuzie, tristete, bucurie) si se manifesta impulsiv sau agresiv. Capacitatea de control si de continere a afectelor se formeaza treptat, in timp, cu sprijinul permanent al adultului care sa poata verbaliza si sa explice copilului ceea ce se intampla cu el. Dobandirea regulilor, limitelor si interdictiilor este un proces de lunga durata.
Vorbiti mult cu ea, explicati-i ceea ce simte, de ce este nevoie sa ii interziceti anumite lucruri, de ce in altele exista limite. Ii puteti interzice ferm sa va loveasca, sa ii loveasca pe altii sau pe ea. Conteaza mult si starea dvs in relatie cu ea, pentru ca la aceasta varsta toate emotiilor circula de la copil la mama si invers. Starea dvs o poate linisti sau o poate agita si mai tare.
Ea nu are un inteles pentru ceea ce face, dar dvs ii puteti oferi o semnificatie.
Cand ati sesizat pentru prima data ca se manifesta astfel in raport cu anumite situatii? Daca intr-adevar este mai sensibil, atunci este mai receptiv la tot ceea ce inseamna emotii, trairi, afecte, la tot ceea ce se intampla in jurul lui.
Ceea ce va pot spune despre fricile copiilor in general este faptul ca de obicei ele nu se refera la obiectul sau persoana in sine fata de care se manifesta frica, ci la o situatie pe care copilul a trait-o, care i-a produs o anumita teama sau confuzie, pe care nu a reusit sa o inteleaga si pe care incearca s-o evite asociind-o cu modul in care s-a produs prima data.
El reuseste sa vorbeasca cu dvs despre ceea ce simte, despre frica lui? Este foarte important sa il incurajati, intr-un mod in care sa se simta in siguranta, sa poata exprima ceea ce simte.
Daca exista o atmosfera conflictuala, ea poate genera copilului o stare permanenta de nesiguranta si de teama.
Daca simtiti nevoia sa merge cu el la un psiholog, va recomand acest lucru, poate reprezenta un sprijin pentru a putea vorbi despre ceea ce intampla.
Starea dvs este foarte importanta in relatie cu bebelusul. De obicei, ne gandim cel mai des la ceea ce se intampla cu copilul si cum influenteaza acest lucru pe mama. Dar la fel de bine poate fi vorba despre ceea ce se intampla cu mama sau ce simte ea si modul in care influenteaza copilul.
Daca mama este speriata, nelinistita, sub impactul unor schimbari sau evenimente incarcate emotional, atunci nici starea bebelusului nu este calma sau linistita.
Daca ati exclus alte motive de natura medicala care sa produca un disconfort copilului, atunci va puteti apleca putin asupra a ceea ce simtiti dvs, cum a aparut aceasta disperare, aceasta stare crescuta de nervozitate si ce va impiedica sa va puteti linisti.