Sfatul medicului

Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru
Şef serviciu pediatrie CMDTAMP, Str. Washington 8-10

Vă împărtăşesc cu drag din experienţa dobândită de-a lungul anilor în creşterea, îngrijirea şi tratarea copiilor.

Pentru consultaţii la Dr. Silvia Clonda vă puteţi programa la numărul de telefon 0722.789.935

Întreabă medicul pediatru

Caută întrebare

Înainte de a pune o întrebare, folosiţi funcţia de căutare. E posibil ca răspunsul să existe deja în baza noastra de date. Introduceţi termenul căutat în căsuţa de mai jos, rezultatele vor fi afişate pe măsura ce tastaţi.

Numar total de intrebari:


  • copilul meu greu incercat
    "Copilul Meu Greu Incercat" de Dima Mihaela, 09 Octombrie 2009

    copilul meu greu incercatVa rog sa ma ajutati cu un sfat.Am un baietel de 2ani si 7 luni care sufera cumplit,de 2 luni eu si tatal lui ne am despartit si de atunci nu mai este el,plange tot timpul refuza sa manance si a inceput sa aiba un comportament agresiv(ciupeste se musca de manute)Am mers la neuropsihiatrie si mi-au recomandat sa vorbesc cu un psiholog asa v-am gasit pe dumneavoastra.Asteot cu nerabdare un raspuns si va multumesc anticipat

    copilul meu greu incercatIntr-adevar la aceasta varsta mica, suferinta in urma unei separari este cu atat mai mare cu cat copilul nu poate vorbi despre ceea ce simte sau despre ceea ce se intampla, ci este doar un spectator neputincios. Lucrul acesta il infurie si il intristeaza in egala masura, de aici manifestarile sale agresive care apar in locul cuvintelor pe care nu le poate gasi. Pentru copii, parintii sunt principalul reper al sprijinului, al afectiunii si al sigurantei. Plecarea unuia dintre ei, arunca copilul intr-o stare de confuzie, nu stie ce se va intampla cu el, insotita de teama ca ar putea ramane singur sau ca ar putea fi vinovat de ceea ce s-a intamplat. De asemenea, este foarte importanta si starea dvs, pentru ca dat fiind legatura foarte stransa cu copilul, transmiteti ceea ce simtiti. Copiii au capacitatea atunci cand o familie trece printr-o astfel de experienta de separare, de a deveni portavocea suferintei acelei separari si de a manifesta aceasta suferinta. Va recomand sa urmati sfatul neuropsihiatrului si sa mergeti la un psiholog pentru a reusi intr-un cadru adecvat sa elaborati impreuna cu copilul aceasta suferinta. Daca doriti sa ma contactati imi puteti scrie pe cpap.copiisiparinti@gmail.com

    copilul meu greu incercat
  • Nu doarme!
    "Nu Doarme!" de Boghian Laura, 26 Septembrie 2009

    Nu doarme!Buna ziua !Am o fetita de 2 ani si 2 luni si care a inceput sa refuze somnul de pranz!Desi nu am legant-o niciodata am inceput sa fac acest lucru si asa cu chiu cu vai dupa jumatate de ora adoarme.Nedorind ca acest lucru sa devina o obisnuinta vin cu rugamintea la dvs sa-mi dati un sfat si sa-mi spuneti eventual daca e normal sa refuze somnul la aceasta varsta!V multumesc anticipat pt.raspuns

    Nu doarme!In mod normal, somnul de pranz este binevenit pana la o varsta chiar mai mare. Insa ceea ce va ingrijoreaza este motivul pentru care refuza sa mai adoarma. Va pot spune ca ceea ce se intampla in jurul copiilor este foarte important pentru si ca starile pe care le transmit adultii ii transforma intr=o adevarata oglinda a lor. In general refuzul de a adormi se leaga de o neliniste, de o tensiune pe care copilul o poate resimti. Dvs cum simtiti aceasta perioada? Chiar daca nu poate vorbi sau nu se poate exprima, copilul gaseste modalitati de a impartasi o anumita stare, in special legate de somn sau de alimentatie. Este modul sau de a fii in contact cu ceilalti membrii ai familiei. Legatura cu dvs este cea mai intensa si dvs puteti traduce acest refuz incerc sa ascultati ce va comunica el si ce inseamna el in relatie cu dvs, care o adormiti.

    Nu doarme!
  • adaptarea la gradinita
    "Adaptarea La Gradinita" de Mitrea Alexandru Gabriel, 25 Septembrie 2009

    adaptarea la gradinitaCum il pot ajuta pe fiul meu in varsta de 3 ani si 7 luni sa se adapteze la gradinita? Dupa 2 saptamani de mers zilnic program scurt pana la ora 11 prima saptamana si pana la ora 13 a doua saptamana, continua sa planga cateva ore la gradinita si nu mananca nimic cat sta la gradinita. Precizez ca acasa mananca singur. Educatoarele imi spun ca participa la activitati dar cand incepe sa planga nu il mai pot linisti. De 1 an il tot pregatesc pentru mersul la gradi, ne plimbam pe langa curtea gradinitei si ii aratam locurile de joaca si ii spuneam ca acolo se va juca cu multi copii si cu multe jucarii. la cumparaturi il rugam sa ne ajute si ii aratam ce va utiliza el la gradinita. Pot spune ca il antrenam in atmosfera de sarbatoare a gradinitei, mai ales ca unii dintre prietenii lui merg la aceiasi gradinita, dar la clase diferite. Nu inteleg unde am gresit de nu se poate desprinde de noi, in special ca de la 2 ani a stat cu bunica materna de care nu s-a atasat foarte mult. In weekend bunica pleca, iar duminica seara sau luni dimineata revenea si atunci copilul greu o accepta, plangea dupa tati al lui. Mentionez ca nu a fost pedepsit decat cu punerea la colt si ascunderea jucariilor cand consideram noi ca necesita o pedeapsa pe masura nazdravaniilor lui. Va multumesc pentru atentie si astept cu nerabdare un ajutor in adaptarea lui Alex la gradi. Cu stima, Emilia Mitrea

    adaptarea la gradinitaDebutul gradinitei presupune o schimbare destul de radicala in viata si universul copilului. Schimbarile se refera la adaptarea la nou, la ritmul diferit de pana acum, dar in special la separare. Chiar daca l-ati pregatit si l-ati ajutat sa cunoasca ceea ce va urma sa se intample, ceea ce este foarte bine pentru viitoarea sa familiarizare si adaptare cu gradinita, el nu a experimentat pana acum o stare de separare de acest fel. A ramane singur pentru cateva ore este foarte dificil. Inseamna sa aiba incredere in cei de acolo ca poate ramane in siguranta cu ei si mai ales sa aiba incredere in dvs ca veti veni sa il luati inapoi. Inseamna neliniste, suferinta, furie, indoiala, confuzie. Nu este usor deloc. Plansul este practic singura modalitate de a-si arata suferinta. Nu este vorba de a fi gresit undeva, ci doar de a incerca sa ascultam in ce consta suferinta lui si ce ii face greu de acceptat statul la gradinita. In egala masura este greu si pentru dvs sa acceptati ca plange si nu poate ramane acolo. Este insa nevoie sa il ajutati pentru ca efortul depus este mare si in ciuda faptului ca se straduieste, suferinta sa il copleseste si poate ajunge sa refuze sau sa se imbolnaveasca pentru a reusi sa ramana aacasa cu dvs. Am inaugurat cu succes anul trecut un proiect pentru a ajuta copiii care au dificultati de adaptare la gradinita sa depaseasca acest moment. El se numeste atelierul de joaca. Ma puteti contacta daca sunteti interesata.

    adaptarea la gradinita
  • Copil traumatizat
    "Copil Traumatizat" de Bucurenciu Raluca, 18 Septembrie 2009

    Copil traumatizatAm un baiat in varsta de 11 ani si jumatate.Acum 10 ani, sotului meu i s-au furat din masina 500.000 de dolari si bijuterii.A inceput o campanie agresiva impotriva luji, a noastra a familiei, in presa,televiziuni.In cateva cuvinte am fost permanent amenintati cu moartea,rapirea copilului,etc.IN toti acesti ani copilul a crescut cu teama de a nu-i fi arestat tatal, pt.ca intr-un fel am informat copilul;,cand a mai crescut,despre tatal sau.El a crescut f.panicos,sensibil,emotiv,si la orice infruntare a unui obstacol prefera sa fuga decat sa infrunte .POvestea este f.lunga,dar acum a intervenit problema cea mai grava,tatal lui a fost arestat si el e din ce in ce mai traumatizat.Puteti sa ma ajutati sa-l transform din nou intr -un copil normal?

    Copil traumatizatCeea ce imi scrieti imi spune ca experientele traumatice pe care copilul le-a parcurs in mod repetat au determinat o crestere a vulnerabilitatii si sensibilitatii sale in mod excesiv si au creat o traire de pericol permanent si iminent care este foarte greu de suportat pentru un copil. Tendinta de a se feri, de a fugi, de a se izola este fireasca in acest context deoarece simte nevoia de a se apara si se a se simti protejat. Insa pot aparea consecinte in ceea ce priveste dezvoltarea lui afectiva si adaptarea scolara si sociala. Va recomand sa incepeti impreuna cu copilul un demers terapeutic care sa poate ajuta la elaborarea acestor experiente si la exprimarea starilor pe care le parcurgeti. Ma puteti contacta la telefon 0729752145 sau pe adresa de mail cpap.copiisiparinti@gmail.com

    Copil traumatizat
  • anxietate
    "Anxietate" de Adriana, 20 August 2009

    anxietatefetita mea de 8 ani refuza sa mai doarma singura ,ii las lumina aprinsa pina adoarme plinge inainte de culcare si peste noapte se trezeste de 2-3 ori .nu stiu cum sa procedez sa o las sa doarma cu mine in aceasta perioada sau sa raman autoritara spunand ca ea trebuie sa doarma in camera ei.sunt foarte obosita cu aceasta problema pentru ca nu reusesc nici eu sa ma odihnesc.am uitat un lucru important sa va spun noi acum am schimbat apartamentul ,dar paradoxal fiica mea se simte foarte bine aici doar pina apare noaptea.

    anxietateImi spuneti ca "refuza sa mai doarma singura", asta inseamna ca acest lucru a aparut de un timp incoace. Cand a aparut acest refuz? Perioada si contextul aparitiei poate fi important pentru a intelege cum s-a declansat aceasta teama. Fetita pare a trai o stare tensionata si incarcata de teama, cu care nu se poate descurca singura si va cere ajutorul plangand si refuzand sa mai ramana singura. Ati incercat sa vorbiti cu ea despre aceste lucruri? Ea cum se exprima fata de ele? Poate vorbi despre ele? Este adevarat ca nu este o solutie sa o luati sa doarma cu dvs, dar in egala masura este nevoie de o modalitate de a ajunge la ceea ce simte ea si de a o calma, de a diminua teama pe care o resimte. Ceea ce iti doreste este sa fie aproape de dvs si sa se simta in siguranta, protejata, pana va putea sa spuna ce anume ii provoaca teama. Pe de alta parte, schimbarea locuintei este un eveniment important pentru toata familia, dar in special pentru copii. Fiecare membru traieste aceasta experienta de separare in felul sau si se exprima asa cum poate. Acomodarea si adaptarea la noul spatiu poate dura o perioada de timp mai lunga pana sentimentul de apartenenta si de familiaritate se va consolida. Noaptea este un moment cand ramane singura, si de aceea manifestarile ei se accentueaza si simte nevoie sa fie cu dvs. Faptul ca nici dvs nu reusiti sa va odihniti si resimtiti o stare de disconfort si de tensiune este in egala masura o reactie la ceea ce se intampla cu fetita, dar si la aceasta acomodare cu noua casa. Va recomand, in masura in care simtiti nevoia, sa apelati si la ajutorul unui psiholog pentru a da un sens acestor temeri impreuna cu fetita.

    anxietate
Abonare newsletter Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite Bucuresti - Gradinite.com

Mergi pe forum::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Voteaza poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat Rezultate poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite.com on Facebook
Danone



gradinite bucuresti