Numar total de intrebari:

• 

  "Tic La Sugar?" de Gina, 01 Iunie 2010

  am o fetita de 10 luni si de citeva zile are un fel de tic isi da capul intr-o parte in stinga ridicind barbia in sus in partea dreapta este un gest necontrolat si pare ca se scutura ca si cum ar trece-o un fior. poate fi un semn de ceva grav? care poate fi cauza? va multumesc anticipat

  Inainte de a ne pune intrebarea daca exista o cauza de natura psihologica si daca ticul fetitei exprima ceva anume, cum ar fi neliniste sau teama sau o agitatie determinata de anumite situatii care se petrec in jurul ei, recomandarea mea este sa consultati intai medicul pediatru pentru a va asigura ca nu este vorba despre o problema in dezvoltarea motorie.

  
• 

  "Fetita De 6 Luni Agitata" de Rugina Gina, 14 Mai 2010

  buna ziua, va rog sa ma ajutati c raspunsul la urmatoarea problema: fetita mea este foarte agitata ziua, prinzand permanent un obiec in mana sau daca nu are la indemana nimic parurica de sub ea, e int-o continua miscare si in brate, nu sta in carucior la plimbare si cand trebuie culcata ziua plange si adoarme greu. Noaptea adoarme greu, pe la 22.30 si se trezeste la intervale de 1-2-3 ore, scanceste sau chiar plange. O iau in vbrate, ii dau ceiut, mai stam un pic si apoi adoarme, si tot asa pana dimineata pe la 8.00. Ziua din cauza agitatie si a miscarii continue transpira mult in cap. Imi e teama de ADHD. Va rog din suflet dati-mi un raspuns sa ma indrumati ce sa fac. Multumesc

  Despre adhd nu putem vorbi decat in jurul varstei de 4-5 ani. Agitatia bebelusilor o punem pune mai degraba in legatura cu o stare de neliniste. Plansul, miscarile permanente, somnul dificil, agitatia, transpiratia, toate sunt modalitati ale copilului de a exprima ceea ce simte, dat fiind ca la aceasta varsta micuta nu poate gasi alte modalitati de a comunica. Este important ceea ce se intampla in jurul lui (situatii in familie, schimbari, evenimente deosebite etc) si in special este importanta starea persoanelor apropiate cum sunteti dvs. Ceea ce simtiti dvs se transmite si copilului datorita legaturii foarte intense. Daca sunteti ingrijorata, preocupata, speriata, trista sau nelinistita, si ea simte toate aceste lucruri si le manifesta. Este ca un schimb continuu de emotii si trairi.

  
• 

  "Violenta Fizica Si Verbala La Copii Prescopari" de Valentina Gurlui, 08 Mai 2010

  Am doi copii inscrisi la gradinita Lizuca din Bacau. La clasa copilului cel mare, la grupa mare A, exista copii foarte violenti verbal (chiar si cu educatoarea)si fizic. Am cerut doamnelor educatoarelor si directoarei, sa ia masuri impotriva acestei situatii, iar dumnealor mi-au raspuns dand din umeri ca nu au ce face. Le-am cerut sa convoace o sedinta cu parintii pe tema aceasta cu prezenta psihologului caminului,(pe care de trei ani nu am avut ocazia sa-l cunosc), dar in totdeauna am fost dusa cu vorba: "nu e asta o prioritate acum"- a spus doamna director a gradinitei, sau ca va face la inceputul anului scolar viitor. Pana atunci eu sa-mi mai duc copilul la aceasta gradinita? Copilul meu este o fire sensibila care isi manifesta supararea si pentru o vorba agasanta din partea celorlalti copii. In primii ani era mereu suparat sau plangea, treptat a inceput sa se apere intrucat copii au devenit si violenti fizic. Violenta lor se manifesta prin loviri cu pumnul, piciorul, muscaturi, rasuciri de degete, expresii vulgare precum: "iti tai gatul cu cutitul". Anul acesta copilul meu mi-a zis aproape zilnic ca a fost batut de cate unul din acei copii violenti. Din discutia cu parintii acelor copii a reesit faptul ca pe buna dreptate copilul lor l-a batut pe copilul meu, intrucat au fost provocati de catre copilul meu. Ma aflu in fata unei situatii in care nu mai stiu cum sa procedez. Cadrele didactice au manifestat lipsa de interes in aceasta problema, parintii copiilor violenti sunt mandri de educatia si comportamentul copiilor lor. Va rog frumos un sfat si caror institutii sa ma adresez? Va multumesc anticipat.

  Expunerea copiilor unui astfel de mediu violent poate determina si din partea lor aparitia unor reactii agresive ca o modalitate de aparare. Este important pentru copii sa poata comunica, sa poata exprima ceea ce se intampla la gradinita si cum se simt ei in aceasta situatie. In conditiile in care nu ati gasit intelegere din partea conducerii si situatia nu a putut fi analizata, ceea ce va pot recomanda este sa aveti in vedere schimbarea gradinitei. Cautati sa pastrati ca o prioritate confortul copiilor si gasirea unui mediu potrivit pentru ei si mai putin solutionarea unor probleme ce tin de organizarea institutiei, probleme care sunt greu de abordat si care presupun si o reactie negativa la adresa dvs.

  
• 

  "TOT TIMPUL NERVOS" de SANDU VERONICA, 07 Mai 2010

  Buna ziua, sunt din Constanta si am un baietel de 3 ani. Este la gradinita insa am foarte mari probleme cu starea lui de agitatie si nervozitate. Nu sta niciodata la locul lui, bate copii din grupa lui, raspunde, se inerveaza foarte repede si plange. Va rog sa ma ajutati.

  Starea de nervozitate si agitatie a baietelului poate exprima mai multe lucruri. In cazul copiilor mici, in absenta capacitatii de a pune in cuvinte, de a gasi cuvinte care sa exprime ceea ce simt, alte manifestari sunt alese pentru a ne transmite care este starea lor. Felul in care se manifesta se leaga de ceea ce simt. Starea lui ar putea fi in legatura cu trairi legate de furie, de teama ce pot proveni din ceea ce se intampla in jurul sau si din modul in care ajung la el anumite situatii. De cand au aparut aceste manifestari? Cum este relationarea lui in familie? Agresivitatea este o modalitate de a exprima o suferinta, o neputinta. Este important si contextul familial, daca exista anumite evenimente sau situatii care ar putea avea un impact asupra copilului. Copiii sunt foarte receptivi la ceea ce se intampla in familie si pot deveni o portavoce a unui conflict sau suferinte familiale. Va puteti adresa si unui psiholog pentru a afla impreuna care este cauza acestei nervozitati si agitatii. Va recomand in Constanta pe dna psiholog Carmen Damian, 0744321341.

  
• 

  "Plans" de Irina Marculescu, 19 Aprilie 2010

  Sotul meu are doua fete (10 si 12 ani), pe care le creste mama lui. Eu le cunosc de vreo 7 ani. Cea mare (12 ani) e in clasa a 7-a si ma ingrijoreaza pentru ca plange foarte des, mai ales cand ar trebui sa-si faca lectiile (indiferent daca face lectii cu mine sau cu bunica). Mereu zice ca e "proasta", dar ea e doar neatenta. Starea de plans poate tine si o ora, daca nu i se acorda destula atentie. Trece foarte usor de la plans (cand e cu cartile in fata) la cantat si dansat prin casa atunci cand i se spune ca poate sa faca pauza ca sa se linisteasca. Va rog sa-mi spuneti ce putem face sa-i amelioram starile, caci suntem tare ingrijorati.

  Din ceea ce imi scrieti poate fi vorba despre o imagine de sine scazuta, dar si de o dispozitie depresiva. Este important sa aflam cum a ajuns sa considere despre ea ca este "proasta", pentru ca increderea in sine se construieste inca din copilaria mica si este in stransa legatura cu aprecierile si confirmarile persoanelor importante din viata copilului. Ma intreb ce inseamna pentru ea sa isi faca lectiile si de ce acest moment se asociaza cu o stare de teama si chiar suferinta. Plansul denota o sensibilitate crescuta care se poate accentua in timp si ii poate creste suferinta.Va recomand sa va adresati si unui psiholog.