Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru
Şef serviciu pediatrie CMDTAMP, Str. Washington 8-10
Vă împărtăşesc cu drag din experienţa dobândită de-a lungul anilor în creşterea, îngrijirea şi tratarea copiilor.
Pentru consultaţii la Dr. Silvia Clonda vă puteţi programa la numărul de telefon 0722.789.935
Numar total de intrebari:
Este specific acestei perioade de varsta acest "nu". Este modul copilului de a se arata diferit, de a se diferentia de ceilalti, de a-si forma propria identitate. Pe de alta parte, la aceasta varsta toleranta la frustrare este foarte scazuta si orice refuz sau interdictie produce o adevarata "criza". Copilul nu poate suporta afectul pe care il resimte pentru ca nu stie sa il exprime in cuvinte si astfel apar celelalte manifestari (trantit, tipat etc). Este important ca atitudinea dvs sa poata pastra un anume calm, o anume liniste in mod constant astfel incat sa-i puteti verbaliza dvs pentru ea ceea ce simte si ceea ce se intampla. Daca insa si dvs intrati in aceeasi stare, va enervati, va infuriati, va simtiti coplesita sau neputincioasa, starea ei se va accentua. In acele momente este foarte important sa puteti vorbi cu ea, chiar daca ea pare ca nu va asculta la inceput.
La varstele mici, evenimentele sau situatiile care produc o separare au un impact puternic asupra copiilor. Ele pot fi coplesitoare, pot provoca o suferinta care sa aiba un efect regresiv asupra copilului, adica el sa piarda anumite achizitii pe care le dobandise. Chinuiala fetitei este propria ei modalitate de a spune ca nu se poate vorbi despre ceea ce s-a intamplat. Este nevoie ca aceasta separare sa poata fi exprimata in cuvinte, ca aceasta suferinta sa fie elaborata pentru ca fetita sa se poata linisti. Recomandarea mea este de a merge impreuna cu fetita la psiholog.
Plansul copiilor nu apare niciodata fara motiv. El ne indica intotdeauna o suferinta greu de elaborat, sentimentele dificil de inteles si de suportat pentru copil. Imi spuneti ca a mers pentru prima data la gradinita acum la 4,4 ani. Pana acum cu cine a stat? Care au fost activitatile lui?
Plansul lui poate fi in legatura cu dificultatea de separare fata de dvs. Nu este usoara adaptarea la gradinita, cu atat mai mult faptul ca trebuie sa stea fara dvs. Adaptarea este reusita cand copilul capata incredere si se simte in siguranta, stie ca mama va veni sa il ia, nu mai simte incertitudine sau teama.
Dvs cum simtiti aceasta separare?
Jucariile, bulinele etc nu ajuta la calmarea starii sale. Ceea ce va ajuta este sa vorbiti cu el si sa il ajutati sa exprime in cuvinte ceea ce ii provoaca suferinta. Pentru aceasta este insa nevoie sa ii aratati ca il ascultati si ca luati in serios ceea ce va spune.
Daca sunteti din Bucuresti, va invit sa participati cu copilul la Atelierul de joaca, un grup terapeutic pentru copiii cu dificultati in adaptarea la gradinita.
Situatia despre care imi scrieti poate fi privita din mai multe perspective. Una este aceea a faptului ca mi-ati spus ca a crescut doar cu dvs in casa, nu a fost lasat cu nimeni, iar acest lucru poate creea o legatura foarte stransa cu dvs, prezenta altcuiva necunoscut fiind perceputa ca un pericol. Interactiunea treptata a copiilor cu alti copii si alte persoane le permite sa incerce sa inteleaga cum sunt acestia, cine sunt ei, ce fac ei si sa se simte in siguranta si in afara casei, nu doar in casa, in familie.
Pe de alta parte, pare ca si dvs impartasiti aceasta stare de neliniste, va speriati sau va este frica usor de anumite lucruri, ceea ce ii transmite si copilului o stare de nesiguranta, pentru ca el simte ceea ce simtiti si dvs.
Ne mai putem gandi si la perioada prenatala, inainte de a se naste, cum v-ati simtit, daca au existat lucruri sau evenimente care v-au produs anumite trairi sau anumite stari de teama.
Refuzul defecatiei la aceasta varsta cand deja exista autonomie sfincteriana a copilului poate fi pus in legatura cu o anume semnificatie pe care i-o atribuie copilul.
Este posibil ca el sa asocieze defecatia cu o anume stare neplacuta, cu o situatie care i-a produs disconfort sau suferinta, cu o anumita intamplare.
De cand a aparut acest refuz? Cand era mai mica cum se petreceau lucrurile?
In absenta unei probleme medicale, este vorba despre un refuz al unei anume emotii, pe care va trebui sa incercati s-o identificati.
Ati incercat sa vorbiti cu ea despre acest refuz?