Cristina Călărăşanu, absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei din cadrul Univ Bucureşti, lucrează ca psiholog în cadrul CPAP, unde desfăşoară diferite activităţi cu copii, adolescenţi şi părinţi.
Vă invit în cadrul acestei rubrici să puneţi în cuvinte ce simţiţi, ce vă îngrijorează, ceea ce vă sperie sau ce nelămuriri aveţi, pentru a-l descoperi pe copil, pentru a afla suferinţele şi problemele sale.
Pentru consultaţii la psihologul Cristina Călărăşanu vă puteţi programa sunând la numărul de telefon 3174043 sau 0729752145.
Numar total de intrebari: 126
Este destul de raspandita atat teama copiilor de ace cat si cea de paianjeni.
Atunci cand vorbim de o spaima a copilului fata de un obiect sau un animal, ea nu se refera atat la obiectul respectiva, cat la un afect care se asociaza cu acel obiect si care este retrait de fiecare data cand il vede. Astfel, daca fetita a ramas in intuneric si a trait un sentiment de groaza, de abandon, a crezut ca ati parasit-o si ca nu va veti mai intoarce niciodata dupa ea, ori de cate ori vede paianjeni ii asociaza cu aceste trairi dramatice, de aici si starea ei foarte incarcata.
In ceea ce priveste acele, este important sa incercam sa aflam cu ce anume le asociaza, ce ii transmit, in ce context a aparut aceasta frica.
Panica este doar o reactie la afectele foarte intense pe care le traieste si ceea ce putem face este sa o ajutam sa le exprime si altfel, sa reuseasca sa scada putin intensitatea actelor si sa se foloseasca mai mult de cuvinte.
Va recomand sa consultati si un psiholog unde sa mergeti cu fetita.
Aceasta modalitate de reactie a copilului care a devenit "o obsesie" asa cum o numiti dvs este folosita de el pentru a descarca anumite afecte intense pe care nu le poate exprima astfel. Asa cum observati si dvs, ele apar atunci cand se concentreaza, cand ii este rusine, adica atunci cand incarcatura emotionala este foarte crescuta.
Este o inlocuire a cuvintelor cu o exprimare prin corp, insa o exprimare care are consecinte neplacute atat medicale cat si din punct de vedere social.
Pare a fi o transmitere si din partea tatalui, care foloseste aceeasi modalitate de a-si descarca tensiunea.
In ceea ce priveste olita, si acolo pare a fi vorba de ceva tensionat. Copilul se tine pana in ultima clipa, ceea ce inseamna ca incearca sa se controleze, sa se abtina cat mai mult.
Este foarte important sa il ajutati sa comunice, sa va vorbeasca despre ceea ce simte, sa reuseasca sa inlocuiasca acele gesturi cu cuvinte.
Manifestarile agresive, fie in vorbire sau in act, precum si agitatia de care imi vorbiti (aruncat, alergat, rupt) sunt modalitati ale copilului de a exprima ceea ce simte. Deoarece la aceasta varsta el nu poate exprima in cuvinte ceea ce traieste pentru ca nu intelege ceea ce simte, apeleaza la aceste manifestari. Ceea ce imi descrieti ca face imi transmite ca este un copil furios, care resimte o suferinta pe care numai impreuna cu dvs o putem lega de ceea ce a declansat-o. Poate fi ceva din relatia cu dvs sau din climatul familial de care mi-ati spus.
Daca exista aceste reactii contradictorii ale mamei si bunicii, copilul este confuz si nu reuseste sa isi structureze repere clare.
Este important insa ca el nu face aceste lucru intentionat sau din rautate si ele nu sunt orientate impotriva dvs in mod special. De asemenea, este important ceea ce simtiti vis-a vis de el, pentru ca, chiar daca nu ii spuneti direct, el simte ceea ce simtiti si dvs datorita legaturii puternice.
Multi copii mici au obiceiul de a folosi astfel de gesturi care se aseamana unui tic cum este cel de care imi vorbiti. Asa cum ati sesizat, motivul pentru care ele apar este exprimarea unei stari afective (bucurie, uimire, furie, tristete etc). La varstele mici nu exista capacitatea de simbolizare verbala a acestor trairi si atunci copilul foloseste o exprimare motrica, prin actiuni. O data cu cresterea si dezvoltarea lui, ele vor fi inlocuite treptat prin cuvinte si exprimarea verbala. Este important rolul dvs in a numi aceste afecte si a-l ajuta sa le identifice, sa le cunoasca.
Din ceea ce imi scrieti, pare ca exista in permanenta o teama a fetitei cum ca s-ar putea intampla ceva rau. Este important sa ne dam seama cum a aparut aceasta teama si de ce anume o puteti lega.
Teama indica un pericol, iar pericolul apare in urma unei situatii in care fetita s-a simtit in nesiguranta. Tedinta permanenta de a anticipa sau de a preveni pericolul este o modalitate de a se feri de acel pericol.
Intr-adevar pare a fi vorba de atacuri de panica, insa ele sunt un invelis, un simptom si este necesar sa aflam trairea care se ascunde dincolo de ele pentru a ajuta si fetita sa exprime tensiunea pe care o resimte.
Este important de asemenea cum sunt relatiile din familie si modul in care se petrec anumite situatii sau sunt traite anumite evenimente. Copiii sunt foarte sensibili si uneori reactioneaza puternic pentru a exprima o traire pe care o resimte toata familia, dar nu este la fel de intensa pentru toti.
Va recomand sa mergeti impreuna sa consultati un psiholog, pentru a parcurge un demers terapeutic ce ii va fi de folos fetitei si dvs. Daca imi spuneti din ce oras sunteti, pot incerca sa va recomand pe cineva.

Utilizatorii noştri au scris un număr de 3507 articole.
Avem 950 utilizatori înregistraţi.
Cel mai nou utilizator înregistrat este: just me.