Articole despre copii

< <<

1 2 3 4

Stima de sine reprezintă părerea pe care o ai despre tine. Se bazează pe atitudinea pe care o ai faţă de: valoarea ta ca persoană munca pe care o faci / serviciul pe care îl ai ceea ce ai realizat până acum ce crezi că gândesc ceilalţi despre tine scopul tău în viaţă locul tău în lume potenţialul tău pentru succes punctele tale tari şi slabe statutul tău social şi modul în care relaţionezi cu ceilalţi independenţa/autonomia ta sau abilitatea de a sta pe propriile picioare Se mai pot adaugă şi alţi factori care pot fi importanţi pentru tine. Ce este o stimă de sine scăzută? O stimă de sine scăzută apare când unul sau mai mulţi factori din cei enumeraţi mai sus sunt afectaţi ş ...

Citit de 38 părinţi

Citeşte restul articolului::Gradinite.com

Negativismul

Psihologie - 18 Iunie 2007

"Nu vreau", "nu vreau, na!", gesturi şi plânsete de refuz, muşcături sau lovituri, tăvăleli pe jos şi alte variaţiuni pe aceeiaşi temă. Scene rupte dintr-un tablou care cred că vă este bine cunoscut. De câte ori n-am spus, ajunşi pe culmile disperării în astfel de situaţii, că avem un copil fie prea încăpăţânat, fie prea răsfăţat sau am ales forma frumoasă a explicaţiei, cum că ar fi un copil cu prea multă personalitate. Psihologia spune că negativismul este o etapă a dezvoltării copilului, normală în limitele manifestării tranzitorii şi de scurtă durată. Perioada lui "NU" apare, spun specialiştii, prin neconcordanţa între multitudinea de dorinţe ce apar la copii şi creşterea situaţiilor de frustrare şi interdicţie a majorităţii ...

Citit de 44 părinţi

Ataşamentul şi dezvoltarea copilului

Psihologie - 12 Iunie 2007

Ataşamentul este o puternică formă de legătură afectivă şi există în forma embrionară încă de la nou născut. Conform teoriei ataşamentului, toţi copii se ataşează de persoanele cu responsabilităţi de îngrijire, indiferent de felul în care sunt trataţi. Copilul se naşte cu un set de tipare de comportament caracteristice speciei om. Scopul ataşamentul este obţinerea şi păstrarea siguranţei. Această siguranţă înseamnă la început supravieţuire urmând ca apoi să se rafineze şi să capete noi înţelesuri mai îndepărtate de supravieţuirea imediată. În copilărie, ataşamentul se formează iniţial faţă de părinţi urmând ca mai apoi să se dezvolte în cursul adolescenţei şi a restului existenţei prin intermediul unor legături noi. ...

Citit de 46 părinţi

Cum ne pregătim pentru al doilea copil?

Psihologie - 21 Mai 2007

Ne gândim să mai avem un copil. Sperăm să mai avem un copil. Primul născut ne-a adus bucurie şi zâmbete. Mai dorim să retrăim momentele în care un bebeluş ne zâmbea prin somn. Şi gândim că puiul nostru va fi mai fericit dacă ar avea un frate. Sau o soră. Ne închipuim deja imaginea celor doi copii: amândoi fericiţi în jurul bradului, adormiţi, scotocind printre cadouri. Ni se pare acum mai completă imaginea iubirii dintre noi. Încă un copil şi suntem întregi! Numai că acest întreg trebuie explicat şi primului născut. Explicat şi înţeles de acesta. Pentru a putea înţelege că el, până acum unicul, va fi doar primul născut. Să înţeleagă că îşi va păstra atributul de "unic", dar că îşi va împărţi iubirea cu un frate sau o soră. ...

Citit de 31 părinţi

Capcanele recompenselor şi a pedepselor

Psihologie - 03 Mai 2007

Mofturi şi capricii, toane şi negativism, încăpăţânare, moduri în care adesea copilul cere cu vehemenţă anumite privilegii. Oricât de răbdător ar fi un părinte, coarda uneori este întinsă suficient de tare încât parintele să ajungă să utilizeze ca armă defensivă pedeapsa, dupa ce întreaga colecţie de avertismente, mustrări sau admonestări a fost epuizată. Gama pedepselor este foarte largă, de la interzicerea desfăşurării unei activităţi care îi face plăcere copilului (vezi ieşitul afară şi uitatul la televizor), privarea de obiecte, dulciuri, calculator, până la pedeapsa corporală şi nu mă gândesc aici la bătaia propriu-zisa ci mai degrabă la genul de pedepse practicate în trecut, de genul statului în genunchi la colţ. Numai u ...

Citit de 34 părinţi

10 metode surprinzătoare de a creşte un copil fericit!

Psihologie - 17 Aprilie 2007

Experţii susţin că există caracteristici sigure prin care se remarcă un copil fericit, cum ar fi încrederea de sine, optimismul şi simţul controlului. Acestea par mai simplu de dezvoltat la cei mici decât aţi crede. Iată, 10 metode de a-ţi ajuta copilul să fie mereu zâmbitor şi fericit. Libertate de a se juca Copiii de succes sunt deseori copii fericiţi. În eforturile dumneavoastră de a vă pregăti copilul pentru provocările vieţii, puteţi avea tentaţia de a-i încărca programul zilnic cu prea multe activităţi. Toţi copiii au nevoie de timp de relaxare, de o pauză de la lecţii şi de la orele educative, şi de a se juca liber ghidaţi de imaginaţie. Timpul de a prinde fluturi în parc, de face oameni de zăpadă sau de a urmări cum un păianjen ...

Citit de 45 părinţi

< <<

1 2 3 4

RSS:

Statistici forum:

Utilizatorii noştri au scris un număr de 786 articole.

Avem 405 utilizatori înregistraţi.

Cel mai nou utilizator înregistrat este: anamaria.

Mergi pe forum::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Care este principalul criteriu de care ţineţi cont atunci când alegeţi o grădiniţă?