Articole despre copii
Ce (nu) spunem copilului nostru
Psihologie - 21 August 2008
Ce înţelegem de fapt prin a spune? Să fie sinonim cu deja mult perimatul, obositul a comunica? Sau sinonim cu a reda ceva celuilalt, ca şi cum am face un raport zilnic? Sau poate se referă la a da mai departe?A spune presupune a împărtăşi celuilalt, a împărţi cu el ceea ce ştii, ceea ce simţi, ceea ce te bucură sau te întristează., te înfurie sau te uimeşte. Cine este acest ceălalt?Cineva capabil să asculte, să înţeleagă, poate chiar şi să dea un sfat, să găsească o soluţie cu tine sau pentru tine. Cel mai probabil un adult. Adulţi sunt mari şi ei ştiu despre ce e vorba. Ştiu ce e aia ceartă, ce e aia problemă, decizie, conflict etc.Dar copilul? Poate fi el un partener viabil într-o relaţie de comunicare? Poate cupri ...
Vacanţa când părinţii sunt divorţaţi
Psihologie - 14 August 2008
Parcurgerea unui divorţ semnifică o experienţă tensionată şi traumatizantă pentru copil. Atitudinea părinţilor este diferită de la situaţie la situaţie: consideră că este prea mic să înţeleagă despre ce e vorba sau că nu e treaba lui, încearcă să-l protejeze ascunzându-i, se aruncă într-un război în care părintele opus devine inamicul ce trebuie combătut şi în faţa copilului.În oricare din aceste situaţii copilul trăieşte alături de părinţi întreg procesul de separare şi are nevoie de a înţelege ce se întâmplă între părinţii lui şi mai ales ce se va întâmpla cu el. Adesea este tensionat şi speriat că va trebui să aleagă, că va rămâne fără unul din părinţ ...
Când copilul nu poate spune
Psihologie - 10 Iulie 2008
Auzim adesea atunci când cerem copiilor să spună ce au facut, ce s-a întâmplat sau cum s-a intamplat ca ni se spune “nu-mi aduc aminte”. Insistenţa şi iritarea părinţilor, dorinţa lor de a afla ce s-a întâmplat, de a-i face pe copii să spună tot, nu face uneori decât să accentueze acest refuz categoric.Refuzul poate deveni greu de suportat pentru părinte atunci cand nu poate fi demontat cu nici un fel de argumente sau poate deveni îngrijorător în idea unei amnezii reale sau a unor probleme legate de capacităţile mnezice ale copilului. Dincolo de acestea, ceea ce constituie fundamentul uitării subite este conţinutul afectiv al situaţiilor prin care copilul a trecut.Ceea ce poate face părintele dincolo de nevoia d ...
Copilul crescut cu un singur părinte
Psihologie - 06 Decembrie 2007
De-a lungul timpului au existat numeroase controverse pe tema influenţei familiale asupra dezvoltării copilului. Unii specialişti consideră că părinţii nu au un rol primordial în conturarea personalităţii tânărului, în timp ce alţii sunt de părere că mediul familial este definitoriu. Pe aceeaşi linie, au existat şi există încă discuţii referitoare la influenţele negative pe care le are sau nu familia monoparentală (sau absenţa ei) asupra copilului. Dacă în trecut familia monoparentală (cu un singur părinte) era privită cu rezerve, în prezent, specialiştii şi nu numai afirmă că este preferabil ca tânărul să crească cu un singur părinte decât într-o familie aparent unită şi cuprinsă în permanenţă de certuri şi dispute conjug ...
Copii la vârsta lui De ce?
Psihologie - 28 Noiembrie 2007
În jurul vârstei de 2 ani şi jumătate-3 ani, copilul începe să pună întrebări în legătura cu orice. Dintr-o dată, găseşte tot felul de lucruri asupra cărora vrea să se lămurească. Este un moment important în viaţa lui şi a noastră, un moment în care se consolidează (încă o dată) relaţia dintre noi. Dacă ţinem cont de stadiile determinate de psihologul Jean Piaget, la această vârsta, copilul se află în stadiul preoperaţional, începând să folosească gândirea simbolică. Copilul ştie ce este o cană, chiar daca nu o vede. El încearcă să afle cât mai multe, incluzând achiziţiile din sfera limbajului în activitatea de cunoaştere a lumii înconjurătoare. Cum se construieşte gândirea? De la naştere, copilul intră ...
- RSS:
Statistici forum:
Utilizatorii noştri au scris un număr de 607 articole.
Avem 303 utilizatori înregistraţi.
Cel mai nou utilizator înregistrat este: roxi.
