Momentul culcării copiilor, marea provocare a părinţilor

Psihologie - 31 Octombrie 2008

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

Momentul somnului este unul dintre cele mai dificile în rutina zilnică a unui copil. Cei mai mulţi părinţi recunosc faptul că nu reuşesc să culce copilul la ora dorită şi mai ales că acesta refuză să doarmă singur.

Şi psihologii recunosc faptul că momentul culcării este una dintre provocările importante pentru părinţi şi că totodată este momentul primelor greşeli pe care le fac aceştia. Şi asta pentru că adesea, părinţii cedează la primele scâncete ale copilului. Iar copilul învaţă imediat că dacă plânge va fi luat în braţe sau va ţine părintele lângă el. Dacă un părinte cedează după ce copilul plânge câteva minute,
micuţul va fi pregătit ca urmatoarea dată să plângă de două ori mai mult
pentru că ştie că părintele va veni.

În mod firesc, odată ce copilul a avut un timp în care s-a jucat cu mama sau cu tata sau cu amândoi, a fost hrănit, spălat şi schimba, trebuie să doarma, iar părintele e bine să-l lase să fie independent, să înţeleagă că poate dormi singur. Nu e anormal ca micuţul să plângă puţin atunci când e pus în patul lui. Dacă părintele se întoarce şi îl ia, copilul învaţă că de fiecare dată are nevoie de ajutorul mamei sau tatălui  pentru a reuşi să adoarmă. Chiar dacă plânge este mai bine să-l laşi să înveţe să fie independent de tine. Odată însuşită această rutină a somnului, lucrurile vor decurge mult mai bine şi dimineaţa, se va trezi mai uşor şi va învăţa să-şi asume lucrurile pe care le poate face singur.

Dacă e vorba de un bebeluş care după 15-20 de minute continuă să plângă, mergi la el şi mângâie-l cu blândeţe pe spate, rezistând tentaţiei de a-l lua în braţe. Nu înseamnă că eşti un părinte insensibil. Nu uita că înainte de asta te-ai jucat cu el şi astfel ai venit în întâmpinarea nevoilor sale fizice şi psihice.

Dacă e mai mare, citeşte-i o poveste, îmbrăţisează-l şi spune-i noapte bună, apoi pleacă ignorând cererile lui de a sta cu el. Dacă vine după tine, ignoră-l şi dacă e nevoie, mergi în camera ta şi încuie-te. Poate părea o soluţie extremă, însă astfel eviţi să faci două greşeli. Una ar fi să intri în lupta de putere cu copilul tău şi să încerci să-l determini să stea în pat iar a doua, să îl obişnuieşti cu faptul că e datoria ta să-l culci. Fii pregătit să rezişti pentru că şi copilul ar fi pregătit să facă orice pentru a-ţi atrage atenţia.

Sursa: www.afdp.ro