Teatrul - adevărata scenă cheie

Timp liber - 18 Aprilie 2007

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

Copiii au nevoie să meargă la teatru la fel de mult cum au nevoie să alerge în aer curat. Au nevoie să asculte muzică adevarată interpretată de instrumentişti adevăraţi la instrumente adevărate la fel de mult cum au nevoie să mănânce şi să bea.

Au nevoie să citească şi să asculte poveşti potrivite cu vârsta lor la fel de mult cum au nevoie să fie iubiţi şi îngrijiţi.

E dificil să îi convingi pe adulţi de importanţa acestui lucru. Atunci când îi lipseşti pe copii de adăpost şi de bunătate, de mâncare, de băutură şi de mişcare, ei mor în mod vizibil; pe când atunci cand îi lipseşti de pictură şi muzică şi poveşti şi teatru, ei mor pe dinăuntru şi asta nu se vede.

Aşa că adulţii care ar trebui să fie răspunzători de furnizarea acestor lucruri bune şi necesare - profesori, oameni politici, părinţi - nu observă decât, uneori, când e prea târziu; sau pretind că artele frumoase şi teatrul nu sunt deloc necesităţi, ci oferte de lux pe care numai snobii le doresc, în orice caz; sau susţin că proprii copii sunt perfect fericiţi cu computerele şi cu jocurile pe calculator şi nu au nevoie de nimic altceva.

Nu voi pleda pentru asta, pentru ca nu e nevoie, ştiu pur şi simplu că am dreptate. Copiii au nevoie de arte frumoase, de muzică şi literatură; au nevoie să meargă în galerii de artă şi muzee şi teatre; au nevoie să înveţe să cânte la un instrument muzical, să interpreteze un rol de teatru şi să danseze. Au nevoie de aceste lucruri cu atât mai mult cu cât drepturile omului garantează ca ele să li se asigure.

Autor: Philip Pullman (scriitor). Citeşte restul articolului aici.