Parcurgerea unui divorţ semnifică o experienţă tensionată şi traumatizantă pentru copil. Atitudinea părinţilor este diferită de la situaţie la situaţie: consideră că este prea mic să înţeleagă despre ce e vorba sau că nu e treaba lui, încearcă să-l protejeze ascunzându-i, se aruncă într-un război în care părintele opus devine inamicul ce trebuie combătut şi în faţa copilului.
În oricare din aceste situaţii copilul trăieşte alături de părinţi întreg procesul de separare şi are nevoie de a înţelege ce se întâmplă între părinţii lui şi mai ales ce se va întâmpla cu el. Adesea este tensionat şi speriat că va trebui să aleagă, că va rămâne fără unul din părinţi sau că poartă vina pentru ceea ce se întamplă.
Ne propunem în acest articol să parcurgem câteva aspecte legate de vacanţa copilului cu părinţi divorţaţi. Schimbarea care apare presupune şi modificarea stilului de viaţă cotidian al copilului, şi anume împărţirea activităţilor care se desfăşurau la un loc, împărţirea timpului petrecut cu cei doi părinţi.
Indiferent de modul în care s-a transformat relaţia dintre cei doi parteneri, chiar dacă ei nu mai sunt soţ şi soţie, rămân în continuare părinţi ai aceluiaşi copil, şi e important să faciliteze accesul copilului la relaţia cu fiecare dintre ei şi să creeze senzaţia de stabilitate şi siguranţă, în ciuda schimbărilor care au apărut şi pe care copilul e necesar să le asimileze şi să le înţeleagă.
Vacanţa poate fi un moment difil în cazul în care părinţii nu se înţeleg în privinţa modului în care vor petrece timpul cu copilul şi îşi vor împărţi tutela acestuia. Astfel acesta poate percepe vacanţa ca pe un moment de schimbare, de mutare la celalălăt părinte, unde va trebui să se adapteze mediului şi relaţiei cu acesta, iar apoi va reveni o dată cu începerea şcolii la părintele cu care locuieşte cea mai mare parte a timpului. Poate fi confuz, cu dificultăţi de adaptare, cu probleme în relaţionare, copilul se poate simţi ca un “bagaj” mutat dintr-o parte în alta în funcţie de anotimp.
Este bine ca modul în care îşi va petrece vacanţa să fie discutat şi în compania copilului, ce i-ar plăcea să facă, unde să meargă, cu cine pentru a lua contact şi cu nevoile, dorinţele şi trăirile sale.
Vacanţa cu celălalt
Vacanţa cu celălalt părinte, de obicei cu tatăl, în condiţiile în care copilul locuieşte cu mama. Petrecerea vacanţei cu tatăl ajută la menţinerea relaţiei, la consolidarea acesteia, la compensarea timpului în care tatăl nu mai este o prezenţă constanta, la clarificarea trăirilor pe care copilul le atribuie plecării tatălui. Copilul înţelege astfel că tatăl continuă să fie prezent în viaţa sa, chiar dacă relaţia dintre părinţii săi s-a schimbat, că îl iubeşte şi că nu l-a abandonat o dată cu plecarea sa.
Vacanţa în conflict
Pot apărea însă şi momente dificile în care copilul să nu dorească să meargă la celălalt părinte, să fie trist sau apatic pe tot parcursul şederii, să fie furios şi agresiv, să considere vinovat părintele pentru destramarea familiei sale, să manifeste o relaţie conflictuală.
Vacanţa de reunire
În alte situaţii, copilul se poate simţi prins la mijloc, în dorinţa de a rămâne la fiecare dintre părinţii săi pe timpul vacanţei sau de a petrece timpul sau împreună cu ambii părinţi, aşa cum se întâmplă mai demult, când erau o familie, din dorinţa de a readuce la un loc ceea ce a pierdut. Uneori părinţii se straduiesc ca măcar în această perioadă să fie ambii cu copilul şi depun eforturi pentru a creea un ambient afectuos şi amiabil. Chiar dacă nu mai sunt parteneri, ei încearcă să rămână părinţii aceluiaşi copil şi să recreeze ideea de familie.
Vacanţa în trei
Atunci când copilul îşi petrece vacanţa cu părintele şi noul lui partener. Încercarea de a se adaptarea noilor relaţii, precum şi dorinţa de a păstra vechea relaţie, conduce de multe ori la reacţii neobişnuite ale copilului, la manifestări agresive sau la reacţii de izolare.
Psiholog Cristina Calarasanu
CPAP- Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
www.centrupsihologie.ro