Camera copilului

Camera copilului – oglinda a personalităţii lui?

Noi părinţii suntem pe lumea aceasta pentru a avea grijă de puiul nostru, grijă pentru sănătatea lui, grijă pentru educaţia lui, grijă pentru viitorul lui, grijă pentru spiritul lui, grijă pentru a fi OM.
Insă nu ne punem problema ca acest pui de om , în momentul în care vine pe lume este o persoană specială, un individ care poate semăna cu mama, poate semăna cu tata sau cu bunicii, însă este un individ , altul decat suntem noi care are AND-ul lui şi mai ales personalitatea lui, de care trebuie să ţinem cont înca din primele ore de viaţă, fie că vrem , fie că nu vrem.

Însă această personalitate poate fi modelata dar mai înainte de toate trebuie descoperită . Revenind la subiectul nostru, ce este camera copilului?
De ce se numeşte aşa?
Pentru că încă din momentul în care vine acasă, bebeluşul va avea universul lui, în care va creşte frumos şi sănătos.
Acolo, în camera lui, el va fi protejat de frig, de căldură, de zgomote, de tot ceea ce l-ar putea deranja.
Camera copilului nu va fi un loc în care el copilul va fi izolat de lume, va fi pedepsit “treci în camera ta!”,ci un loc în care se poate refugia, işi poate găsi liniştea îşi poate da frâu liber pasiunilor şi mai ales felului de a fi.

Dacă intrăm in camera unui copil putem spune de la prima vedere cum este acel copil.
El poate fi un copil dezordonat-jucării lăsate peste tot pentru a avea acces la ele, poate fi un copil pasionat de tehnică –maşinute sau trenuleţe demontate în primele 3 ore de când le primeşte, poate dovedi interes pentru muziăa- jucăriile muzicale fiind cele favorite sau pentru desen, lasă totul pentru a măzgăli ceva.
Abilităţi pentru amănunt.-un copil foarte calm , meticulos, care are grijă de rochiţa păpuşii
Poate fi interesat de istorie- tot felul de dinozauri sau poveşti cu regi şi faraoni.

Grija pentru formarea respectului faţă de curat, de ordine începe prin implicarea copilului încă de mic în strângerea jucăriilor, care trebuie să aibă locul lor, în cutie sau coş.
De asemenea periodic jucăriile sunt selectate, însă împreună cu copilul, pentru că se poate ca el să aibă jucării favorite şi atunci când voi, părinţii faceţi curăţenia să aruncaţi chiar păpuşa sau maşinuţa favorită şi copilul va suferi.

Pe măsură ce creşte începe “lupta “cu hainele lăsate peste tot, aruncate în dulap sau pe scaune. Este o etapă care trece, chiar dacă ne deranjează. Atunci se poate chiar “ofensa” copilul obişnuit cu haine curate şi calcate, lăsându-l să se îmbrace cu hainele şifonate sau murdare pe care el nu le îngrijeşte. Şi veţi vedea că nu îi place şi va începe să aibă grijă de hainele lui.

Ce vreau să vă spun este să respectaţi camera copilului, chiar dacă doriţi să faceţi “curăţenie” dezordinea este una, curăţenia este altceva.
Bineînţeles că o cameră trebuie să fie curată şi ordonată, însă nu este o cameră de vitrină, este camera care are marca personalităţii copilului vostru!