Oare la ce se pricepe copilul meu ?

Educaţie - 07 Martie 2008

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

Un copil obosit, plictisit, iritat, cu un program intens, dar fără satisfacţii ?

Poate că acesta este un model spre care ne îndreptăm în educaţie din dorinţa părinţilor de a avea un copil isteţ şi talentat, un adolescent abil şi ingenios, un tânăr apt pentru a reuşi în viaţă.

Lecţii de balet, tenis de câmp, informatică, pictură, limba engleză, pian...... Programul poate deveni extrem de încărcat, iar aparent copilul nu excelează în nici unul din aceste domenii. Este o problema mai frecventă decât pare.

Studii realizate pe grupuri mari de copii din Statele Unite ale Americii au arătat că unul din cinci copii are talent la desen, la muzică, la dans sau are aptitudini sportive. Din păcate însă, nu toţi cei care au înclinaţii spre o anumită activitate au şi posibilitatea sau susţinerea din partea părinţilor pentru a-şi valorifica aptitudinile.

Oare în iureşul acesta mai putem şti cate dintre acestea îi fac plăcere copilului ? Care i se potrivesc si care nu sunt altceva decât o povară, consumând din timpul liber şi aşa insuficient ?

Toate aceste activităţi care devin parte integrantă a orarului zilnic pot deveni o adevarată corvoadă dacă nu fac parte din sfera de interes a copilului sau acesta nu are înclinaţie către ele.

Multe dintre aptitudini se pierd tocmai datorită faptului că nu sunt identificate din timp sau pentru că părintele nu reuşeşte să acorde suficientă atenţie şi să susţină copilul în consolidarea acelei aptitudini. Părintele poate fi tentat de diversitatea opţiunilor pe care le are la îndemană şi să considere că un număr mare de activităţi în care copilul este implicat asigură o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a acestuia. Dar de cele mai multe ori acest lucru înseamnă estomaparea şi chiar dispariţia unor înclinaţii.

Încă din copilăria mică, asupra copilului actionează o serie de stimuli pe baza cărora acesta îşi construieşte propria experienţă. Împreună cu părinţii, el cunoatşe şi explorează ceea ce este în jurul lui (acasă, în parc, pe stradă, alături de alţi copii sau de adulţi). Pe măsură ce se dezvoltă şi îşi formează propria personalitate pe baza achiziţiilor asimilate, unele activităţi îi vor face plăcere, le va prefera în faţa altora : să picteze, să cânte, să demonteze, să facă puzzle, etc. Natura interesului copilului oferă informaţii şi despre nivelul achiziţiilor intelectuale, afective, sociale, şi în egală măsură ajută părintele să se orinteze în alegerea activităţilor potrivite. Astfel părintele poate alerga zi de zi cu copilul la dans, informatică, teatru, germană, volei etc sau îl poate încuraja să se aplece asupra uneia sau mai multor din aceste direcţii, care îi fac plăcere şi pentru care există abilităţi.

Aptitudinile se cristalizează pe toată perioada de dezvoltare şi maturizare psihosocială, pe masuraă ce se formează structura de personalitate. Copilul are ocazia să le cultive, dacă beneficiaza de susţinerea şi încurajările părinţilor în dezvoltarea lor. O aptitudine descoperită la timp şi cultivată prin activităţi ce au menirea să îmbunătăţească performanţele copilului se poate transforma în timp într-o viitoare profesie de succes.

Pe de alta parte, implicarea în numeroase activităţi, foarte variate,poate conduce la o suprasolicitare, la rezultate slabe, la confuzie si chiar la refuzul copilului de a mai desfăşura aceste activităţi.

Indiferent de vârsta pe care copiii o au, ei simt lucrurile pe care le fac. Ştiu ce îşi doresc, ce le face plăcere, ce îi enervează sau este neplăcut. Este bine ca părinţii să ţină cont de dorinţa şi părerea copilului atunci când iau decizii referitoare la implicarea lui în diferite activităţi, fie că acestea au un caracter intelectual, sportiv sau artistic.

Cunoaşterea aptitudinilor are un rol esenţial în momentele de decizie cum sunt examenele de trecere de la un stadiu la altul în sistemul de învăţământ. Aceste momente scot la iveala întrebări cu privire la direcţia, la drumul spre care copilul se îndreaptă.

Are aptitudinile necesare (intelectuale, artistice, sportive) pentru a urma un anumit liceu ? Simte că i se potriveşte alegerea făcută ? Îi place domeniul respectiv ?

O alegere determinată de factori exteriori (decizia părinţilor, a profesorilor, criterii bazate pe popularitatea anumitor domenii de activitate sau pe « pulsul pieţii ») poate conduce la eşec şcolar, la dificultăţi de integrare şi de adaptare.

Oare cum am putea afla care este direcţia pentru care este copilul cel mai bine pregătit ?

CPAP – Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie lansează Campania « Cu copilul în vizită la psiholog ». Specialiştii centrului doresc să vină în întâmpinarea dificultăţilor resimţite de părinţi în depistarea şi valorificarea calităţilor copiiilor lor, în identificarea unor factori de risc ce pot afecta dezvoltarea echilibrată a copilului.

Campania are drept deviză aptitudinile : « Oare la ce se pricepe copilul meu ? » Iată o întrebare a tutror părinţilor care doresc să îndrume copilul pe o cale menită să-i asigure succesul. Împreună am putea face ca această întrebare să capete răspunsuri.

Psiholog Cristina Călărăşanu –CPAP
www.centrupsihologie.ro