Logopedul se ocupă de copiii, cât şi de adulţii cu tulburări de limbaj
În primul rând aş vrea să lămurim o problemă: ce studii are un logoped? Eu am absolvit Facultatea de Psihologie, specializarea psihopedagogie specială. În alte ţări această specializare se face în cadrul altor universităţi ( de exemplu medicina).
Există numeroase tulburări ale limbajului verbal şi scris: dislalia, bâlbâiala, logonevroza, întarzierea în dezvoltarea vorbirii, alalia, afazia, dislexia, disgrafia, etc. Dintre aceste tulburări cele mai des întalnite sunt dislaliile,adică imposibilitatea de a pronunţa unul sau mai multe sunete sau pronunţia defectuoasă a acestora.
Putem evidenţia o dislalie a sunetelor atunci când sunetele izolate sunt omise, pronunţate alterat sau înlocuite cu alte sunete. Există mai multe clasificări ale dislaliilor, după anumite criterii. Astfel, în funcţie de sunetul afectat dislaliile poartă denumirea respectivă (de exemplu: sigmatism pentru “s”).Cauzele tulburărilor de limbaj pot fi diverse, precum: deficienţe anatomice (leziuni ale urechii), anomalii ale aparatului osteo-muscular de articulare, insuficiente la nivelul sistemului nervos central, deformările la nivelul cavităţii bucale sau simple perturbări ale activităţii organelor de vorbire, fără evidenţierea unor leziuni organice vizibile.
Nivelul dezvoltării intelectuale a copilului are un rol important atât în stabilirea cauzelor tulburării, cât mai ales în procesul de recuperare. La cei ântârziaţi din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, tulburările de limbaj se pot datora unor pareze sau chiar paralizii ale muşchilor care asigură pronunţarea. La cei cu dezvoltare intelectuală normală, tulburarea de limbaj se poate datora neîndemânării organelor articulatorii, insuficienţei dezvoltării a atenţiei auditive, oferirea unui model greşit de pronunţare sau imitarea pronunţării defectuoase a copilului de către persoanele din anturajul acestuia, încurajând astfel copilul în pronunţia greşită a sunetului.
Înaintea începerii intervenţiei recuperatorii trebuie avute în vedere anumite aspecte:
Orice abatere de la vorbirea standard reprezintă o tulburare de limbaj;
Tulburarea de limbaj se agravează în timp, având repercursiuni asupra comportamentului şi a personalităţii dacă nu este corectată;
Apariţia tulburărilor de limbaj nu presupune automat existenţa unor tulburări intelectuale sau senzoriale. Însă, când se asociază acestor tulburări sunt mult mai grave şi se corectează mult mai greu;
Toate aceste tulburări pot fi înlăturate printr-un program specific de recuperare;
Dificultăţile apărute la nivelul vorbirii până la vârsta de 3 ani nu pot fi considerate drept tulburări de limbaj întrucât pot avea doar o cauză fiziologică ( de ex: nematurizarea aparatului fonoarticulator şi a sistemelor cerebrale implicate în vorbire), care se recuperează de la sine.
Autor: Logoped Ghita Maria Luminita
Citeşte restul articolului
aici