De ce e important sa practice un sport?

Educaţie - 25 Ianuarie 2008

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

De ce e important să practice un sport?

O fi sportul bun pentru toţi copiii?

Atunci când se naşte un bebe, noi părinţii începem să visăm şi să îi dorim copilului tot ce este mai bun pe lumea aceasta.

Bineînţeles că acest “tot” depinde de la familie la familie, în funcţie de educaţia fiecăruia, de dorinţele şi mai ales în funcţie şi de bugetul fiecărei familii.

Nu de puţine ori întâlnim copiii care iau lecţii de pian, desen, balet, de înot sau tenis. Nu mai vorbim de trendul lecţiilor de dans sau antrenamentele de gimnastică sau fotbal.

Întrebarea este: îi place şi copilului?

Are talent, chemare spre aceste activităţi?

Sau este poate doar dorinţa noastră de a fi la modă?

A face sport, a face mişcare, nu dăuneaza nimănui indiferent de vârstă. În perioada de creştere este bine ca un copil să facă mişcare, fie că e cu bicicleta sau cu patinele, însa atenţie mămici, este diferenţa între sportul de performanţă şi sportul ca şi mişcare, formare de tinută sau însuşiri ale unor elemente de bază care atunci când se cer să le cunoşti.

Este bine să ştii să înoţi sau să ştii să joci volei când mergi la mare sau să ştii să călăreşti, să joci tenis sau pin-pong, sunt sporturi care ne ajută să socializăm şi iarăşi revin să facem mişcare în mod plăcut.

Sportul de performanţă, pentru un copil înseamnă sacrificii imense, înseamnă o muncă istovitoare, înseamnă să fii plecat în cantonamente înseamnă să fii departe de ai tăi, înseamnă ca mama sau tata să fie înlocuiţi de antrenori.

Să vă mai gândiţi la un lucru: antrenorii au ca scop obţinerea de performanţe, formarea copilului ca sportiv însă să ştiţi că şi ei sunt oameni, au personalităţi diferite şi nu sunt obligaţi să educe copilul decât în spiritul sportivităţii, al competiţiei.

Aşa ca atunci când va veni copilul în vacanţă, în familie şi veţi vedea că intră în competiţie cu voi, părinţii sau cu fraţii, că doreşte să obţină totul, să nu lase celuilalt nimic, nu este el vinovat, el aşa a fost format ca om şi asa va face toată viaţa.

Atenţie să păstraţi acel echilibru şi să ţineţi legătura cât mai mult atât cu copilul cât şi cu antrenorii.

Insist, copilului trebuie să îi placă ceea ce face!

Nu îmi dau copilul la fotbal pentru ca fotbaliştii au bani! El copilului trebuie să îi placă, să se priceapă şi să aibă acea chemare, altfel se alege praful şi veţi avea un copil demoralizat, marginalizat de ceilalţi copii, un copil nefericit!

Bugetul? Este nevoie de bani pentru a face sport?

Bineînţeles, trebuiesc bani pentru echipament, pentru lecţii, pentru deplasări, iar această investiţie trebuie să fie făcută permanent.

Dacă copilul începe să ia lectii de dans, care trebuiesc plătite şi are şi rezultate, apoi trebuie să meargă la un concurs care presupune un costum care costa cât costa şi voi părinţii nu aveţi bani pentru el, copilul nu va merge la concurs, ei bine acel copil va fi marcat pe viaţă, va fi un copil nefericit, deci aveţi mare grijă şi la acest aspect!

Sportul cere şi investiţii, sacrificii financiare!