Responsabilitatea

Educaţie - 10 Ianuarie 2008

A da copilului sarcini exacte şi pe măsura puterilor şi vârstei lui este nu numai un bun exerciţiu de însuşire a responsabilităţilor, ci şi de formare a personalităţii şi mentalităţii ulterioare. Un copil de 1,6 - 2 ani nu este deloc prea mic pentru a primi una, două sarcini exacte. De exemplu, să-şi strângă jucăriile, să ştergă praful în camera lui, etc. Întâi în joacă, apoi ca o datorie zilnică, copilului trebuie să i se insufle ideea că fiecare membru al familiei are un rol bine stabilit, pe care trebuie să îl respecte.

Aşa cum mama face de mâncare, tatăl bate covoarele, fratele mai mare cumpără pâine, fiind un membru al familiei , chiar dacă este mezinul (sau unicul copil) trebuie şi el să contribuie atât cât poate la activităţile cotidiene. Cu cât copilul înaintează în vârstă, atribuţiile sale trebuie să fie mai solicitante. Să pună masa, să ude florile, să cumpere pâine, să aranjeze hăinuţele spălate proaspăt, etc.

La început totul trebuie să fie o joacă. Copilul nu trebuie să perceapă acestă regulă ca pe o pedeapsă sau ca pe o corvoadă. În general copiilor le place să-şi "ajute" părinţii în toate treburile gospodăreşti, imitându-i. Important este să fie încurajaţi şi chiar dacă, neîndemanatic mai da pe jos, udă sau strică ceva, să nu se facă din asta un capăt de lume. Dacă reacţiile vor fi nepotrivite pentru greşeli, copilul va refuza să mai încerce şi altă dată din dorinţa de a nu mai supăra părinţii sau de a nu mai fi certat.

Responsabilitatea este una din regulile pe care copilul trebuie să le invete de timpuriu, altfel va crede că el nu are decât drepturi iar cei ce-l înconjoară doar datorii.

Autor: psih. Carnelia Codreanu
Citeşte restul articolului aici

Acest articol a fost preluat de pe