Articole > Psihologie > Adevăr sau minciună

Adevăr sau minciună

Psihologie - 28 Noiembrie 2007

Pentru copil, calitatea unei anumite afirmaţii de a fi adevarată sau falsă este un lucru care nu pare să aibă implicaţii decât la un moment dat, şi anume atunci când de aceasta depinde imaginea lui în familie şi în societate, ea fiind strâns legată de dimensiunea morală a existenţei sale. Dimensiunea morală însă apare mult mai târziu, sub presiunea exercitată de adulţii care insistă asupra ei, copilul fiind foarte dependent de adulţi în această privinţă: "Nu este bine, nu este frumos să spui lucruri care nu sunt adevărate!"

Copilul simte în acest moment că imaginea sa este în pericol şi de aceea încearcă să o păstreze nedeteriorată. Odată ce ajung la şcoală, copiii însă vor fi educaţi aproape exclusiv prin intermediul limbajului. Dezvoltarea lor din acel moment nu mai porneşte de la cunoaşterea prin mijloace proprii, din interior. Realitatea le este prezentată copiilor din afară. Sentimentul de forţă pe care îl pot avea copiii şi de dominare asupra adulţilor, prin faptul ca reuşesc să-i facă să creadă că un anumit eveniment a avut loc când în realitate el nu s-a petrecut, este de acea de multe ori motivul pentru care copiii recurg la fantezie. Acţiunile sale sunt însă, pe plan moral, încă puternic influenţate de poftele proprii şi orientate către pedepse şi recompense. De aceea el va evita să acţioneze într-un anumit mod, în cazul în care sunt şanse mari să fie descoperit şi pedepsit. În jurul vârstei de 7 ani se produce pentru copil un mare salt cognitiv. Prin intermediul scrisului şi al cititului, acesta intră definitiv în lumea adultului. În aceasta perioada copilul patrunde sensul unor anumite concepte care guvernează lumea înconjurătoare.

Sursa: Nr. 1/2006 al revistei DIALOG RURAL, editată de Fundaţia "Copii noştri"
Citeşte restul articolului aici

Acest articol a fost preluat de pe