Familia, şcoala, educaţia

Educaţie - 19 Septembrie 2007

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

Vacanţa s-a terminat şi uite cum odată cu toamna vine şi începerea şcolii. Pentru unii, cei mici este un nou început, o nouă etapă în viaţa lor, pentru alţii este o continuare sau chiar ultimul an. Însă cu toţii ştiu că merg la şcoală pentru a învăţa. Cei mici ştiu asta pentru că şi la grădiniţă au învăţat, însă de acum sunt "mari" şi vor avea o doamnă învăţătoare! Deja este altceva, la şcoală nu ne mai jucăm , la şcoală învăţăm!

Ce vreau să vă zic, dragi mămici, este să încercaţi să vă faceţi timp pentru copii voştri

pentru că pentru modul în care vor creşte şi ceea ce vor deveni, nu doar şcoala este răspunzătoare, ci şi voi, părinţii!
Părinţii sunt primii şi principalii educătorii, familia este prima şcoală a vieţii şi fundamentul educaţiei, de aceea se şi spune "cei 7 ani de acasă".
Însă faceţi în aşa fel încât să ne placă la şcoală, să ne bucurăm că avem colegi noi, că învăţăm lucruri noi, nu transformaţi şcoala în bau –bau, pentru că ea, şcoala este serviciul celor mici, şi la serviciu trebuie să mergi cu drag.

Mămicile de bobocei, mai pot apela şi la mici jonglerii

pot face cumpărăturile pentru şcoală împreună cu cel mic, în aşa fel încât să-şi aleagă singur ghiozdanul, caietele.
În camera lui, a micului şcolar pot să apară postere cu animăluţe aşezate în ordine alfabetică, mici jocuri care să îi ajute la scris şi socotit şi uite aşa şcoala se face în joacă, de plăcere.

Atenţie la copii stângaci

cum le aşezaţi biroul şi cum poziţionaţi lumina, lampa de birou.
Neaparat să aveti lângă birou şi un coş de gunoi, unde se vor ascuţi creioane, unde vor ajunge foile greşite, ciornele.
De pe birou nu trebuie să lipsească organiserul, care va păstra în ordine pixuri, stilouri, creioane, agrafe, ascuţitori şi ce or mai fi..
Dacă cel mic vrea să işi aducă pe birou şi o jucărica, ceva al lui, care îl relaxează, lăsaţi-l să o facă, pentru că şi noi avem la birou, pe masă câte un fleac care ne face plăcere, nu avem numai dosare!

Când veniţi acasă şi vă întâlniţi cu copilul, staţi şi povestiţi cu el

întrebaţi-l ce a mai făcut, ce a păţit şi mai apoi năvăliţi peste el cu lecţiile, poate şi le-a făcut singur, încurajaţi-l dacă are bunăvoinţa chiar dacă poate a greşit.