Articole > Psihologie > Cum să nu le creem copiilor dependenţa de părinţi

Cum să nu le creem copiilor dependenţa de părinţi

Psihologie - 05 Septembrie 2007

În fiecare părinte există dorinţa de a-şi vedea copilul crescând mare, puternic, independent, eficient. Şi în fiecare părinte există dorinţa de a-şi vedea copilul rămânând mic, slab, dependent. Puterea acestor dorinţe este variabilă în funcţie de procentul pe care îl deţine fiecare în raport cu cealaltă.

în fiecare persoană există un Copil

Dorinţa de a avea copii care cresc şi devin puternici şi independenţi nu necesită explicaţii. Ea este prezentă încă din regnul animal, unde puii sunt antrenaţi de mici pentru supravieţuirea autonomă şi apoi împinşi din cuib. Dorinţa de a avea copii care rămân agăţaţi de părinţi necesită explicaţii pentru că ea contrazice raţiuni biologice fundamentale ale rolului parental. Singurul mod în care putem înţelege cum apare şi persistă această dorinţă este prin intermediul teoriei care afirmă că în fiecare persoană există un Copil interior care îşi păstrează această vârstă şi acest tip de experienţă pe tot parcursul vieţii acelei persoane. Această dorinţă deci este dorinţa Copilului interior din părinte.

Să privim în interiorul părinţilor

Un părinte nu este un părinte rău pentru că are în interiorul lui un Copil interior care işi doreşte să aibă copii care rămân dependenţi. Toţi avem un astfel de Copil, este uman să iţi doreşti asta uneori dar este important ca părinţii să facă alegerea care uneori pare mai grea, aceea de a susţine şi încuraja creşterea şi maturizarea copilului.
Cum se naşte o astfel de dorinţă? Răspunsul la această întrebare îl putem obţine dacă privim în interiorul părinţilor.

Autor: Cezara Dasu - psiholog. Citeşte restul articolului aici.

Acest articol a fost preluat de pe