Articole > Educaţie > Mami, nu vreau la grădi!

Mami, nu vreau la grădi!

Educaţie - 04 Iunie 2007

Copilul dumneavoastră a crescut, are deja 3 ani şi vă gândiţi cu puţine emoţii că din toamnă va trebui să meargă la grădiniţă. Acest gând vă bucură într-un fel: piticul este foarte isteţ, prinde totul din zbor şi câteodată vă uimeşte cu întrebările lui. Însă celelalte gânduri nu vă dau pace: "Cum va reacţiona la despărţire? Se va acomoda cu ceilalţi copii? Va fi educatoarea destul de blândă şi afectuasă? Este oare în siguranţă printre atâţiea copii greu de controlat? Cât de des se va îmbonlăvi?"

Studiile de psihologia copilului, dar şi experienţa educatorilor de arată că acomodarea copilului este cu atât mai grea cu cât copilul este mai mare, şi că perioada psihologică potrivită pentru începerea grădiniţei este între 2 şi 3 ani.

Refuzul iniţial al copiilor este firesc şi îşi are originea în instinctul de conservare care ne spune că necunoscutul înseamnă pericol iar familiarul - siguranţă. Însă atât timp cât este tratat cu respect şi afecţiune orice copil va înţelege avantajele schimbării şi îşi va pune în mişcare mecanismul de adaptare la mediu.

Este foarte important însă să respectăm câţiva paşi esenţiali fără de care efectele pe termen lung ar putea fi devastatoare pentru copil, afecându-i procesul de adaptare la societatea în care trăieşte.

În articolul următor vă vom dezvălui care sunt acele gesturi şi atitudini care vă pot garanta că începerea grădiniţei va fi doar o schimbare de mediu şi nu un război civil în familie.

Acest articol a fost trimis de Erasmus