Dezvoltarea sociala a copilului de clasa zero

Dezvoltarea sociala a copilului de clasa zero

Psihologie - 25 Noiembrie 2014

Interactiunea si relatiile sociale sunt un factor important in adaptarea copilului la scoala si in capacitatea lui de a construi legaturi si de a-si constitui anumite puncte de sprijin. Trecerea de la gradinita la clasa zero nu este insa lipsita de dificultati in acomodarea copilului. Indiferent daca copilul cunoaste sau nu o parte dintre colegii sai, noutatea situatiei scolare, precum si exigentele diferite vor contribui la aparitia unor reactii din partea copilului.  
Iata cateva dintre particularitatile dezvoltarii sociale a copilului de 5-6 ani :
•    Exista deja anumite modele de relationare pe care copilul le-a deprins inca din familie si din gradinita. Copilul va avea tendinta de a folosi aceste modele de relationare si in mediul scolar, fiind destul de reticent la noutate sau la schimbari.
•    La aceasta varsta copilul prefera inca functionarea in diada, adica stabileste mult mai usor relatii in doi, construieste si investeste relatiile cu colegii pe rand, in functie de preferinte si de un anumit confort interior.
•    Copilul nu isi poate asuma inca individualitatea si nu poate accesa usor ideea de a deveni foarte competitiv, adica de a intra in competitie cu ceilalti copii de unul singur. El este obisnuit sa aiba cel putin un aliat, sa lucreze impreuna cu cel putin inca un copil, este mai centrat pe ceea ce fac ceilalti decat pe sarcinile lui individuale.
•    Copilul este inca foarte vulnerabil din punct de vedere emotional si orice interactiune care ii produce un disconfort, il poate determina sa se simta respins, agresat, neglijat etc. Nu isi poate asuma inca o gestiune autonoma a relatiilor sale, are nevoie de sprijin si indrumare. Cauta inca, ca la gradinita, interventia si ajutorul constant al invatatoarei.
•    Preferintele copilului se pot schimba rapid in functie de dispozitia sa afectiva in relatie cu un alt copil. Nu exista inca o stabilitate la acest nivel si interactiunea este inca caracterizata de multa ambivalenta.
•    Conflictualitatea este inca foarte prezenta si ea produce reactii afective intense. Este nevoie de interventia adultului pentru a explicita conflictul si pentru a face cunoscuta semnificatia sa. Identificarea vinovatului si  pedeapsirea lui nu sunt suficiente pentru a crea anumite modalitati de rezolvare a conflictelor si de intelegere a acestora.
•    La aceasta varsta, copilul incepe sa devina interesat de ceilalti copii, isi construieste empatia si capacitatea de a oferi si de a primi ajutor. Este foarte important sa putem incuraja copiii sa isi foloseasca aceasta capacitate si sa poata construi relatii impreuna cu ceilalti copii. A le da de inteles copiilor ca trebuie sa se descurce doar de unii singuri, ca nu trebuie sa apeleze la alti colegi sau ca nu au nevoie de ajutor, poate avea efecte pe termen lung in felul in care vor investi aceasta parte sociala a dezvoltarii.

Ce dificultati pot aparea ?
Copilul este foarte retras, sta foarte mult timp singur – este nevoie sa putem afla ce se intampla in interiorul copilului. Cel mai probabil este vorba despre un copil trist sau unul speriat. Acesti copii nu pot sa ia initiativa si sa relationeze spontan, au nevoie sa fie ajutati sa faca lucrul acesta si mai ales sa fie asigurati ca sunt in siguranta si ca nu li se intampla nimic rau. Nu este o solutie sa lasam copilul sa isi petreaca timpul de unul singur, doar pentru simplul fapt  ca este cuminte sau ca nu deranjeaza. El are nevoie sa fie primit intre ceilalti copii, sa faca parte din activitatile lor, sa isi poata exprima ideile, nevoile, gandurile, dorintele, sa se poata juca.
Copilul este foarte agitat, cauta mereu prezenta altor copii – de obice acesti copii sunt foarte nelinistiti, agitatia lor provenind dintr-o cantitate mare de anxietate si dintr-o lipsa accentuata a increderii in sine. Ei au nevoie sa fie mereu confirmati, sa fie apreciati, sa li se recunoasca meritele si sa le fie acceptata prezenta. Cauta mereu sa vada daca ceilalti stiu sa faca ce au de facut, daca ei au rezolvat mai bine, daca au inteles mai clar si daca el este in acelasi rand cu ei sau a ramas in urma. Nu este o solutie sa il pedepsim in permanenta si sa il certam pentru agitatia lui. Il putem ajuta oferindu-i mereu un feedback cu privire la rezultatele sale, pentru ca are mare nevoie de el.
Copilul este foarte sensibil, plange cu usurinta – copilul resimte o amenintare sau un pericol care il impiedica sa se poata simti confortabil sau sa poata reactiona la ceea ce simte. De obicei, acesti copii se tem sa nu greseasca, sa nu fie perceputi ca fiind rai sau neascultatori, isi doresc foarte tare sa fie apreciati si preferati de adult si de alti copii, dar ajung deseori in situatia de a fi respinsi sau refuzati.
Copilul este agresiv, loveste si deranjeaza alti copii – cel mai probabil aceste manifestari sunt fie ale unui copil speriat sau confuz, fie ale unui copil furios. Este foarte important sa aflam ce simte copilul ca sa intelegem de ce alege sa se exprime agresiv. O astfel de situatie produce de obicei multa tensiune si produce o mare presiunea asupra copilului si familiei sale, care trebuie sa remedieze urgent situatia. Este posibil ca copilul sa se simta neacceptat, sa simta ca nu se va ridica la inaltimea asteptarilor, sa fie inca atasat de colegii din gradinita. Pedepsirea lui repetata nu este o solutie, dar este nevoie de introducerea unor reguli clare si a unor limite ferme care sa il poata proteja pe el si pe ceilalti copii.
Copilul este absent, nu este interesat sa relationeze – aceasta este o situatie foarte ingrijoratoare pentru ca accesul nostru la ceea ce se intampla cu copilul este foarte limitat. Nu ne putem da seama daca el este trist sau bucuros, furios sau speriat, curios sau indispus etc. Participarea sa este foarte redusa, este foarte inclinat spre pasivitate si este foarte dificil de vazut care sunt posibilitatile sale intelectuale, preferintele sale de joc, simpatiile sau antipatiile sale etc. De obicei, dupa cateva incercari de a-l atrage in joc, copiii renunta si copilul ramane ca intr-o lume a sa, facand doar ceea ce ii place si dand impresia de absenta. Nu este o solutie sa fortam copilul sa participe sau sa se joace, dar il putem invita si ii putem vorbi despre ceea ce se intampla in jurul sau.
Recomand parintilor ca atunci cand o situatie pare ca se amplifica constant si ea nu mai poate fi gestionata in relatia cu invatatoarea, sa apeleze la ajutor de specialitate. Clasa zero este o structura fundamentala in reprezentarea copilului despre scoala si de felul in care el se acomodeaza si se simte confortabil depinde si restul parcursului sau scolar.

Cristina Calarasanu

    

Aboneaza-te la newsletterul Gradinite.com si primesti saptamanal articole pentru parinti pe teme de sanatate, educatie, psihologie si timp liber. Click aici

Articole copii Gradinite.comRSS Articole Gradinite.com


Abonare newsletter Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Mergi pe forum::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Voteaza poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat Rezultate poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite.com on Facebook
Danone



gradinite bucuresti