Dezvoltarea imaginii de sine copilul de clasa zero

Dezvoltarea imaginii de sine copilul de clasa zero

Educaţie - 07 Noiembrie 2014

In mod obisnuit, procesul educativ pe care il ofera gradinita permite copilului sa isi consturiasca o imagine de sine solida, fundamentata pe repere clare si consistente, care la randul lor se sprijina pe cele oferite de modelele parentale. Imaginea de sine este construita in stransa legatura cu capacitatea unui copil de investi cu incredere lumea exterioara si de a se investi pe el insusi cu incredere, pe capacitatea de a recunoaste alte relatii ca surse de sprijin, pe capacitatea de a produce o reparatie, dar mai ales pe capacitatea de identificare cu modelele parentale si substitutele acestora. Pana la aceasta varsta, copilul este foarte atent si se raporteaza direct la confirmarile sau invalidarile care vin din partea adultilor.
Acestea pot pune bazele unei stime de sine pozitive sau negative, a unei increderi in sine sau a unei anxietati crescute.

Iata cateva dintre caracteristicile imaginii de sine in intervalul 5-6 ani:
•    Procesul de construire a imaginii de sine este in plina desfasurare. Copilul inca asimileaza repere, inca cauta modele sa se identifice, inca cauta confirmari pentru reusitele sale si aprecieri pentru calitatile sale. In absenta acestor confirmari si aprecieri, imaginea de sine a copilului va fi una fragila si vulnerabila, copilul fiind expus sentimentului de esec.
•    Imaginea de sine se sprijina pe identificarea cu modelul oferit de adult. Felul in care se comporta adultul (parintele, invatatoarea) cu copilu (felul in care ii vorbeste, ceea ce ii spune, in care il apreciaza sau il cearta, in care il lauda sau il critica) va fi insusit de copil, care il va repeta fata de sine insusi si fata de alti copii.
•    Imaginea de sine nu este autonoma. Copilul nu se poate baza pe propria lui evaluare, nu isi poate oferi singur ceea ce are nevoie, nu se poate « repara » singur dupa ce a fost criticat, nu poate depasi un moment de invalidare, ci are nevoie de ajutorul adultului si de consolarea si aprecierea acestuia.
•    Reusita scolara si participarea activa la procesul de invatare depinde in mare masura de calitatea imaginii de sine. Daca aceasta este solida si bine structurata, copilul va avea initiativa, isi va asuma riscul de a gresi, va participa activ, va raspunde etc. Daca aceasta este fragila si destructurata, copilul va fi inhibat, va ramane pasiv, va fi foarte precaut, va cauta sa se faca cat mai nevazut, va fi foarte sensibil, afectat, va plange cu usurinta.
•    Impactul primei experiente de invatare poate influenta pozitiv sau negativ imaginea de sine. Exista copii care pe fondul primelor greseli sau a unor mici esecuri sau pe fondul unei atitudine foarte critice a invatatoare, sau a unor asteptari inalte ale parintilor, isi diminueaza foarte mult stima de sine, ajungand sa considere despre ei ca nu sunt buni de nimic.
 
Ce fel de dificultati pot aparea ?
Copilul meu este foarte sensibil – plange foarte usor la cea mai mica greseala sau la orice observatie pe care o face invatatoarea, este foarte afectat daca nu stie un raspuns la o intrebare sau daca ceilalti se descurca mai bine decat el. Aceasta sensibilitate poate proveni din teama copilului de a nu gresi si de a nu dezamagi sau poate fi datorata unui sentiment de neputinta, ca si cum nu s-ar pricepe la nimic, totul i-ar iesi prost. De obicei, aceasta sensibilitate se formeaza in copilaria mica, in jurul parintilor, dar ea poate fi foarte mult accentuata si de experienta copilului in gradinita.

Copilul meu este foarte inhibat – nu raspunde desi stie raspunsul la intrebare, lucreaza foarte incet si nu termina ceea ce are de facut, spune ca nu stie sau nu poate etc. De obicei, aceasta inhibitie nu este legata de capacitatile intelectuale ale copilului, ci de imposibilitatea lui de a-si folosi aceste resurse pentru ca ele sunt blocate de un afect, de o emotie foarte puternica. Fie copilul se sperie foarte tare ca nu va reusi sau ca nu va intelege ce are de facut, fie exista déjà o cantitate foarte mare de anxietate care ii ofera sentimentul anticipat al unui esec. In aceasta situatie, increderea copilului in el insusi este foarte scazuta si el nu se poate valoriza sau mobiliza de unul singur.

Copilul meu este foarte retras – nu vorbeste cu alti copii, nu raspunde la lectii, nu participa activ, pare absent. De obicei aceasta retragere este confundata cu timiditatea, dar in fapt copilul este foarte speriat si se retrage in lumea lui pentru ca acolo se simte in siguranta. Nu are suficienta incredere ca daca se va deschide catre ceilalti, acestia nu vor reactiona ostil si nu ii vor face rau sa nu il vor pune in pericol.
Copilul meu este foarte agitat – aceasta este o alta forma de expresie a anxietatii crescute, si anume copilul care se misca tot timpul, care vorbeste neintrebat, care raspunde desi nu stie mereu raspunsul. Este o incercare de a compensa o teama, o nesiguranta, de anticipa ceea ce va veni dinspre ceilalti. Astfel de copii au mari indoieli cand vine vorba de propriile lor posibilitati si incearca de multe ori sa epateze pentru a-si asigura atentia si confirmarea celorlalti.


Cristina Calarasanu

Aboneaza-te la newsletterul Gradinite.com si primesti saptamanal articole pentru parinti pe teme de sanatate, educatie, psihologie si timp liber. Click aici

Articole copii Gradinite.comRSS Articole Gradinite.com


Abonare newsletter Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Mergi pe forum::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Voteaza poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat Rezultate poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite.com on Facebook
Danone



gradinite bucuresti