De ce mint copiii?

De ce mint copiii?

Psihologie - 04 Iunie 2009

Inca de la varste mici copiii obisnuiesc sa ofere diferite variante ale realitatii percepute, sa distorsioneze ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce stiu sub forma pe care o constituie minciuna. Un fenomen care ingrijoreaza parintii, preocupati ca acest obicei sa nu devina o obisnuinta sau sa nu conduca spre alte manifestari contrare unei educatii optime.

De obicei, minciuna este inteleasa ca o conduita lipsita de respect si este pusa in stransa legatura cu educatia copilului. Insa eu va invit in radurile acestui articol sa ne aplecam impreuna asupra a ceea ce se ascunde de fapt in spatele minciunii, asupra modului cum apare ea pentru a intelege care este rolul ei.

Iata in continuare cateva modalitati in care se poate naste minciuna copiilor:

•    Fantezia - in copilaria mica fantezia joaca un rol foarte important in dezvoltarea copilului si in formarea reprezentarilor si experientelor sale. De aceea, linia trasata intre real si imaginar este foarte subtire si copilul poate aduce cu usurinta in realitate lucruri fantastice, obiecte magice, explicatii ce nu au sens. Este o incercare a sa de a amesteca cele doua universuri,  cel exterior care il inconjoara si cel interior in care iau nastere aceste personaje ce nu exista in realitate. Astfel, camera lui poate fi invadata de monstri sau el poate face vraji cu bagheta sa, care nu este altceva decat un bat de lemn. De abia aproape de varsta scolaritatii, copilul va incepe sa inteleaga ce este fantezie si ce este realitate si unde este locul fiecareia.

•    Necunoasterea – se intampla adesea ca accesul la informatie desi este variat si bogat sa fie totusi eronat si copilul sa inteleaga sau sa invete gresit anumite unitati de masura, marimi, distante sau chiar explicatii ale unor fenomene. Alteori in lipsa unor explicatii, sa le inventeze sau sa le completeze el insusi, dand nastere unor situatii amuzante, ridicole sau stupide. Insa ceea ce este cel mai important, este ca el crede cu tarie in ceea ce afirma si este gata sa sustina ceea ce tocmai a afirmat. Este bine sa ne asiguram ca informatia pe care o are este corecta si sa incercam sa ii explicam cum stau lucrurile pentru a reusi sa aiba o perceptie adecvata.

•    O continuare a realitatii-adica o lume imaginara pe care copilul o construieste in concordanta cu nevoile si dorintele lui. Copiii care isi creeaza frati sau o alta familie ideala,  sau care isi imagineaza vacante sau intamplari care nu au avut loc. Nu este un fenomen patologic la varstele mici, este doar o incercare a copilului de a compensa ceea ce nu este satisfacator in realitate si de a tolera mai usor frustrarile pe care nu le poate accepta sau chiar suferinta in urma unor situatii dificile (divort, deces, schimbari majore).

•    O solutie de moment – exista situatii deosebit de dificile si tensionate in raport cu capacitatea cognitiva si afectiva a copilului de a le gestiona. Minciuna, adica inventia unui raspuns care nu corespunde cerintei sau nu este adecvat contextului este insa o solutie la indemana pentru a reusi sa iasa din situatia respectiva. De aceea, spunem ca raspunsurile acestea eronate sau inventate nu se datoreaza nestiintei copilului, ci mai degraba unei vulnerabilitati emotionale sau unei capacitati scazute de control.

•    Dorinta de a atrage atentia – cu cat minciuna este o abatere mai grava de la realitate cu atat parintii vor fi mai ingrijorati si mai preocupati de situatia copilului. Uneori, atunci cand copilul nu poate ajunge la ei, nu gaseste o cale de comunicare pentru a se exprima si pentru a le exprima ceea ce simte sau faptul ca se simte singur, apeleaza la o astfel de modalitate. Inventeaza diferite lucruri, modifica anumite aspecte, spune lucruri neadevarate tocmai pentru ca cineva sa incerce sa inteleaga de ce face asta si ce vrea sa spuna de fapt.

•    Imitatia – asa cum subliniam intr-un articol anterior, imitatia este un proces natural si spontan de invatare. Dar nu numai aspectele pozitive se imita ci si cele negative. Astfel, incercarea parintilor de a modifica anumite comportamente, de a spune lucruri in contradictie cu ceea ce copilul vede sau stie deja, de a minti de fata cu alte persoane, de a afirma lucruri contrare a ceea ce se intampla, poate determina copilul sa procedeze si el in acelasi fel, fara a intelege care este scopul acestui comportament.

As vrea sa mai adaug ca in cazul copiilor, minciuna nu are un caracter intentionat ci este mai degraba o modalitate de a se exprima si de a exprima ceea ce simt. Pedeapsa sau interdictia nu numai ca nu vor avea efectul scontat, ci vor da nastere si altor cai de a distorsiona  realitatea si adevarul.

Ce ne spun ei de fapt? In spatele oricarei minciuni, putem asculta adevarul care se ascunde, daca nu ascultam doar cu urechea care este adesea iritata de ce aude, ci si cu sufletul. Atunci putem afla ca este vorba de un copil caruia ii e frica, care este confuz sau trist.

Sa nu refuzam din start sa auzim o poveste nastrusnica sau o trasnaie spusa de copil, sa il luam in serios si poate impreuna vom reusi sa stabilim ce este fantezie si ce este realitate, de ce ceva nu poate exista in realitate sau ce inseamna de fapt o "minciuna".

Psiholog Cristina Calarasanu
CPAP- Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie

cpap.copiisiparinti@gmail.com


Aboneaza-te la newsletterul Gradinite.com si primesti saptamanal articole pentru parinti pe teme de sanatate, educatie, psihologie si timp liber. Click aici

Articole copii Gradinite.comRSS Articole Gradinite.com


Abonare newsletter Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Mergi pe forum::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Voteaza poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat Rezultate poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite.com on Facebook
Danone



gradinite bucuresti