Cand copilul il ia pe NU in brate

Cand copilul il ia pe NU in brate

Psihologie - 28 Aprilie 2009

Tot mai multi parinti imi scriu in ultima perioada despre situatiile de opozitionism cu care se confrunta la varste foarte mici ale copiilor. Copiii care cer si apoi nu mai vor, care vor si se razgandesc si apoi iar vor, care refuza orice li se cere si care spun NU permanent.

Pentru parinti devine uneori coplesitor si aproape dezarmant sa se confrunte cu opozitia copilului, caci e din ce in ce mai greu sa gaseasca solutii care sa calmeze sau sa impace copilul.De aceea, ma voi apleca in acest articol asupra acestui fenomen pentru a intelege impreuna cu voi ce inseamna el, de ce apare si cum putem sa il traducem pe intelesul tuturor.

Primele forme de opozitionism apar in jurul varstei de 18 luni si dureaza cam pana la 3-5 ani cand ele vor fi urmare de perioada “de ce-ului”.
Copilul incepe sa spuna “Nu” practic la orice i se ofera, i se cere, este intrebat sau este rugat. Nimic nu pare satisfacator si nici o varianta nu ii convine.
Dar care sunt implicatiile acestor refuzuri repetate? Ce anume ne spun ele despre copil?

Departe de a fi doar un capriciu sau un moft al copilului, o incapatanare sau o dovada de obraznicie, acest fenomen este unul normal in dezvoltarea copilului si aparitia sa semnifica pentru noi mai multe aspecte psihologice:

•    Diferentierea si dezvoltarea identitatii proprii – aceasta opozitie este prima modalitate a copilului de a se diferentia de mama sa si de cei din jurul lui. In cautarea unei identitati proprii care este pe cale sa inceapa sa se formeze, copilul incepe prin a refuza si a se opune la tot ceea ce ii ofera celalalt. Cu alte cuvinte, incepe sa fie altfel decat ei, sa fie el insusi o persoana cu manifestari proprii, dorinte si nevoi aparte.

•    Tatonarea relatiei cu mama – de asemenea acest opozitionism este si o modalitate de a pune la incercare rezistenta si dragostea mamei, dar si a celorlalti din jurul sau. Copilul urmareste sa vada cum va reactiona ea, cum va tolera, il va suporta, va avea rabdare, va gasi o modalitate de a-i raspunde. Daca mama va reusi sa gaseasca modalitati de a tolera aceste manifestari, de a ramane ferma si in acelasi timp iubitoare cu copilul ei, de a nu se razbuna si de a nu-l pedepsi sau ameninta ca il va parasi daca o supara, copilul va simti ca relatia este una solida, se va simti in siguranta si va capata incredere. Daca insa mama va fi speriata, epuizata, disperata, nervoasa si va gasi adesea cai de a se razbuna pe copil sau se va distanta de el, copilul va trai aceasta relatie ca pe una instabila, plina de nesiguranta si de imprevizibil.

•    Experimentarea unor reactii noi – varstele mici sunt un moment al explorarii, al experimentarii, al incercarilor de tot felul. Copilul este in plin proces de cunoastere si de invatare, iar acest proces este in prima faza unul nemijlocit, in contact direct si empiric, adica prin modalitati proprii. Refuzul este si el o forma de a experimenta cum reactioneaza ceilalti, de a vedea care sunt limitele, pana unde se poate merge, ce anume i se da, ce nu i se da.
 
Psiholog Cristina Calarasanu
CPAP – Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
cpap.copiisiparinti@gmail.com

Aboneaza-te la newsletterul Gradinite.com si primesti saptamanal articole pentru parinti pe teme de sanatate, educatie, psihologie si timp liber. Click aici

Articole copii Gradinite.comRSS Articole Gradinite.com


Abonare newsletter Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Mergi pe forum::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat

Voteaza poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat Rezultate poll::Gradinite.com::gradinite particulare si de stat
Gradinite.com on Facebook
Danone



gradinite bucuresti