Cum satisfacem curiozitatea celor mici? Explicatii si raspunsuri pe intelesul copiilor

Educaţie - 27 Iulie 2009

• Share
• Inapoi
• Printeaza
• Trimite unui prieten

La doar cativa anisori, copiii pun foarte multe intrebari la care, de multe ori, nu este deloc usor de raspuns. Este insa important sa o faci, pentru a nu le descuraja curiozitatea naturala fata de lumea care ii inconjoara siiincrederea ca se pot adresa parintilor pentru a gasi raspunsuri.

Parintii spun lucruri pe intelesul lui

Cel mai bun raspuns pe care il poti da copilului tau la orice intrebare este adevarul.
Sigur ca acesta trebuie spus pe intelesul copilului, stimulandu- i imaginatia si nu trebuie sa te sperii daca iti pune intrebari pe care tu le consideri nepotrivite pentru un copil mic. Acest lucru inseamna ca este pregatit pentru a primi un raspuns, oricare ar fi varsta sa. Raspunsul trebuie sa fie clar, transmis fara frica, insa trebuie sa tii cont de faptul ca micutul are o capacitate scazuta de a intelege lucruri abstracte sau lucruri pe care nu le poate vedea si ca sunt cuvinte a caror semnificatie nu o cunoaste.

Copilul si ceilalti

Chiar daca, din primul an de viata, copilului ii place sa se joace cu propriile maini sau picioare, pana in jurul a 12 luni, el nu percepe diferenta dintre propriul corp si cel al mamei sale. Abia apoi incepe sa devina  con stient de lumea din jur si de tot ce poate descoperi si exprimenta, facand distinctia intre „eu“ si „ceilalti“. Copilul nu cunoaste la aceasta  varsta rusinea, se obser va, se atinge, exploreaza diverse parti ale propriului corp. De la cativa anisori, insa, incepe sa compare propriul corp cu al celorlalti copii sau cu cel al adultilor.

Varsta intrebarilor

In jurul a 3 ani, curiozitatea copilului explodeaza prin limbaj, care se dezvolta si se imbogateste, permitandu-i sa reflecteze, sa se intrebe si, mai ales, sa te intrebe. Este varsta lui „De ce?“. Copilul descopera ca adultii sunt surse de informare usor de convins cu un zambet, chiar daca nu intotdeauna stiu sa explice pe intelesul lui. In general, fiecare copil ajunge sa aiba un vocabular suficient de bogat pentru a prelucra raspunsurile primite si a elabora mai departe. De aici si din nevoia de a cu noaste tot mai multe, apar noi si noi intrebari, pe care le pune necontenit.

Cunoasterea ii da curaj sa se descopere

Inca din primele luni de viata, copilul rezoneaza la vocea mamei sale si a adultilor din jurul sau si incepe sa invete sa recunoasca cuvintele si semnificatia lor. Este foarte important pentru el sa ii vorbesti si sa denumesti obiectele care ii atrag atentia si este la fel de important sa denumesti persoanele din jur sau parti ale corpului aratandu-i-le totodata. Invatarea limbajului este esentiala pentru supravietuirea si reusita lui in societatea in care creste. Mai tarziu, pe masura ce capata autonomie, atat verbala, cat si motorie, este bine sa il inveti despre corpul lui, despre simturi, schimbari, senzatii fizice etc. Daca se      raneste si ii curge sange, copilul poate va plange putin, pentru ca il doare, poate ca se va speria putin, insa totul depinde de reactia ta si de explicatiile pe care i le vei da. Daca te repezi spre el, furioasa sau mai speriata decat el, daca ii spui ceva de genul: „Vezi, daca nu esti atent pe unde mergi, cazi si iti curge sange!“, copilul va asocia vederea sangelui cu frica si se va speria de fiecare data. Daca insa il calmezi si ii explici ce este sangele pe care il vede, ce este pielea si cum se „repara“ ea,  bineinteles in cuvinte simple, nu se va mai speria, ba mai mult, ii vei trezi curiozitatea de a cunoas te si iti va pune multe intrebari.

Autor: Cristina Radu