Cum modelam comportamentul copilului?

Educaţie - 11 Mai 2009

• Share
• Inapoi
• Printeaza
• Trimite unui prieten

Cum reactioneaza in general un parinte atunci cand copilul manifesta un comportament nedorit? De cele mai multe ori se simte iritat, furios, nemultumit, emotii care genereaza reactii  precum ridicatul vocii, aplicarea unei pedepse. Aceste reactii sunt generate de interpretarea pe care o dam comportamentului copilului: "este rau", "este obraznic", "nu ma respecta", "este rasfatat" etc. Recurgand la aceste interpretari, parintii eticheteaza copilul in general, nu comportamentul care ridica problemele. Copilul isi va insusi aceasta eticheta si se va comporta in cele mai multe cazuri conform convingerii parintilor.

A eticheta un copil in functie de un comportament este cel mai mare deserviciu pe care i-l putem face, caci ii trasam in acest fel modelul viitor de comportament. Rezultatul este, ca urmare a acestui mod de a reactiona, intarirea comportamentului.
Copiii invata, inca din primele luni de viata comportamentul prin imitarea celorlalti (in special a parintilor), prin observatie, prin modelul oferit de adulti, si prin consecintele pe care le are un comportament.

De cele mai multe ori, parintii folosesc pentru a modifica un comportament sau pentru a-l invata pe copil cum sa se comporte, metoda informatiilor: "nu fi obraznic!" sau "poarta-te frumos!", "fii cuminte!", "vorbeste politicos!". Insa informatia singura, nu poate modifica comportamentul, mai ales daca nu este suficient de edificatoare in privinta a ce anume nu face bine copilul. Daca seful ne cheama intr-o dimineata si ne spune "nu lucrezi bine, sau “ma astept sa fii mai civilizat", vom fi nedumeriti in privinta a ce anume nu il multumeste, ce nu am lucrat bine, cu cine nu am fost civilizati. Daca insa mesajul este: "Ai un stil de lucru foarte bun, dar sunt nemultumit ca nu mi-ai predat lucrarea x la timp", deja vom sti unde ne situam si ce avem de facut.

Cand dorim sa corectam un comportament nedorit al copilului, este in principiu de evitat :

•    sa dezarmam copilul:"Nu vei fi niciodata in stare sa te comporti frumos!"
•    sa facem comparatii: "Uite Mihai ce copil educat si manierat este!"
•    sa etichetam: "Esti un obraznic fara pereche!"
•    sa-l amenintam:"Daca nu te potolesti nu mai mergem in parc/te spun tatei cand vine!"
•    sa-l santajam:"Uite ce rau ma simt din cauza rautatilor tale…."
•    sa-l facem de ras in fata unor persoane care il apreciaza :"Stai sa-ti spun ce a facut aseara…"
•    sa aplicam pedepse umilitoare sau lezante fizic sau psihic (printre care se numara si asezatul la colt), etc. In loc de pedeapsa, este de preferat termenul de "consecinta". Copilul invata ca exista consecinte pentru faptele sale, cum ar fi retragerea unui privilegiu ( i se ia, pentru un termen limitat, jucaria preferata/tastatura de la calculator/bicicleta), sau time-out-ul  (copilul are un loc special, intr-un colt al camerei, care nu va primi o denumire cu caracteristici punitive, precum "locul de pedeapsa", ci va fi un loc delimitat special, un covoras de exemplu, unde va petrece un timp limitat pentru a se gandi la faptele sale si a intelege unde a procedat gresit). Regulile i se vor comunica din timp copilului, astfel incat sa nu se simta nedreptatit  sau devalorizat.
•    sa-i spunem ce sa nu faca, in loc sa facem asta, putem sa-i oferim alternative. In loc de "Nu arunca jucariile!" putem sa-i sugeram "Poti sa te joci cu cuburile sau cu masinile, ce preferi?", si sa ignoram astfel ceea ce ne deranja, distragandu-i si lui atentia.
•    sa vanam greselile, in loc sa ne centram pe comportamentele reusite. Putem ignora o greseala si incuraja o fapta buna.
•    sa  ii dam ordine pe un ton imperativ si in mod neasteptat –"Treci la culcare!", "Inchide calculatorul acum!"Copilul va opune rezistenta daca va fi smuls dintr-o activitate placuta, deci este de preferat sa-l anuntam din timp ce dorim de la el –"Mai ai 10 minute de joaca, apoi mergem la culcare", "Mai poti privi 15 minute la desene animate, apoi mergem la masa" etc.
•    sa emitem cerinte vagi, precum "fii cuminte", "poarta-te frumos". Este necesar sa explicam copilului ce intelegem prin acest lucru si de ce este bine sa fie asa si nu altfel, pentru ca in caz contrar nu va sti ce se asteapta de la el si nici de ce.
Un prim pas in corectarea unui comportament, este identificarea cauzelor acestui comportament nedorit. Cu siguranta nu a aparut pentru ca avem un copil iremediabil rau, ambitios sau rezbunator.

Un copil poate viza, atunci cand aplica un comportament deranjant pentru noi:

Atragerea atentiei care este un lucru normal, si care ar trebui sa ne ridice intrebarea "Oare simte ca nu primeste suficienta atentie?". Poate copilul a observat ca i se acorda atentie doar atunci cand face ceva negativ, iar in rest este ignorat, prin urmare, atunci cand doreste sa fie bagat in seama recurge la comportamente despre care stie ca vor primi un raspuns. A cere atentie este de altfel, un mod in care cere afectiune si iubire.

Atentia poate imbraca, pentru copil, orice forma. Cearta, in cazul comportamentelor nedorite este o forma in care parintii ii acorda atentie. In loc de asta, putem recurge la a-i acorda atentie atunci cand il surprindem facand un lucru care ne multumeste. Nu trebuie sa fie neaparat un lucru maret, este suficient sa-l surprindem punand o jucarie la locul ei, pentru a-l imbratisa si lauda. In acest fel , il vom orienta catre a face lucruri pozitive pentru a primi atentie. In paralel, daca ignoram comportamentele negative, acestea se vor stinge iar raportul se va inversa.

Autor: Claudia Gabriela Dumitriu, psiholog

Cititi restul articolului pe www.nou-nascuti.ro