Copiii si responsabilitatea

Educaţie - 22 Aprilie 2009

• Share
• Inapoi
• Printeaza
• Trimite unui prieten

Responsabilitatea este un termen care se defineste prin “obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala de ceva, de a accepta si suporta consecintele”. Copilul trebuie sa fie ajutat sa inteleaga si sa isi asume responsabilitati de foarte timpuriu. Pentru a ajunge sa isi asume responsabilitatea pentru el, pentru devenirea lui: sa isi poata face temele, sa isi poata organiza viata de zi cu zi.

La inceput, prin joaca. Nu exista placere mai mare pentru un sugar care incepe sa se autoserveasca decat aceea de a arunca cu mancarea pe jos. Este un mijloc de a explora si trebuie lasat sa o faca: trebuie sa vada cum curg lichidele, care este urma lasata de diferite lichide, sub diverse forme. Ba mai mult, atunci cand se joaca cu mancarea, este un moment esential in relationarea cu parintii sai: acestia reactioneaza, il cearta sau il lauda, se apleaca sa stearga, se mira. Parintele trebuie sa fie constient de bogatia momentului si cand ar trebui sa inceapa sa spuna “nu” acestui comportament.

Practic, acest moment este atunci cand copilul este capabil sa isi coordoneze suficient de bine mana spre gurita. Atunci, jocul poate fi limitat, astfel incat copilul sa poata invata ca nu trebuie sa arunce mancarea pe jos. Fie doar prin faptul ca i se da un buretel sa “ajute” la strersul masutei sau o carpita sa sterga pe jos. In acest fel, el incepe sa inteleaga ca atunci cand face ceva anume, trebuie sa isi si asume consecintele. Evident, parintele trebuie sa dea dovada de mult tact, caci copilul nu trebuie sa deprinda aceast obicei ca fiind impotriva vointei sale sau ca fiind insotit de suferinta (este certat ca a aruncat mancarea pe jos si este obligat sa stearga, sau este pedepsit).

Crescand, copilul poate fi invatat sa isi stranga jucariile sau sa arunce gunoiul la cos. Acest lucru inseamna ca trebuie sa ii explicam si de ce anume. Copilul imita ceea ce vede la parintii lui. De aceea, ne-ar fi util sa insotim explicatia cu propriul comportament. Terminam de mancat, facem curat. Cel mai adesea, copilul invata sa isi asume responsabilitati atunci cand trebuie sa aiba grija de un animal: un catel, o pisicuta, un pestisor. Relatia copilului cu acesta este impregnata puternic  afectiv si il valorizeaza.

Citeste restul articolului pe www.scoalaparintilor.ro